Administraţia oraşului Tulcea în perioada 1919-1939

În oraşul Tulcea au activat în funcţia de primar: Grigore Panaitescu (1915-1919), Grigore Musculiu (1919), Odisea Caravia (1920 - 6 luni), Dumitru Popescu Comişani (1920), Lt. Colonel Ştefan Antoniu (1920), Andrei Gheorghiu (1920), Grigore Davidescu (1920-1921), Lt. Colonel Pastia (1922 - 2 luni); N.N. Zaharia (1922), Grigore Musculiu (1922), N.N. Zaharia (1926), Aurel Teodorescu (1926), Iosif Flor (1927-1928), Dimitrie Nistor (1929-1931), Aurel Teodorescu (1931-1932), Nicolae Georgescu Tulcea (1932), Constantin Berbec (1932-1933), Constantin Şerbin (1933-1934), Teodor Economu (1934), Constantin Şerbin (1934-1936), Constantin Şerbin (1 ianuarie 1937), Teodor Economu (primar interimar la 1 august 1937), Dumitru Nistor (1938), Constantin Berbec (1939), Teodor Economu (28 noiembrie 1939 - 1 ianuarie 1940), Nicolae Daia (1940).

În ceea ce priveşte activitatea prefecţilor judeţului Tulcea, Dumitru Popescu a fost numit în funcţia de prefect la data de 6 octombrie 1919 şi a îndeplinit această funcţie până în decembrie 1919. Pe lângă funcţia de prefect, Dumitru Popescu a îndeplinit şi funcţia de Preşedinte al Corporaţiei Meseriaşilor şi pe cea de Preşedinte a Băncii populare “Dunărea”.

Grigore Vasiliu a fost numit prefect al judeţului Tulcea la 31 decembrie 1919, încheind acest mandat la 20 martie 1920. După 6 ani revine în funcţia de prefect, pe 2 aprilie 1926 şi pe 10 iunie 1927 demisionează. Acesta a sprijinit financiar Orfelinatul ”Dr. Suceveanu” acordându-i suma de 30.000 lei. Tot în perioada lui s-a înfiinţat un cămin al funcţionarilor fiscali (deschis în data de 12 iunie 1926) şi „Şcoala de Arte şi Meserii” (deschisă la 19 decembrie 1926). De asemenea, a contribuit la dezvoltarea pescuitului, obţinând prelungirea pescuitului din campania de primăvară până la 28 aprilie (1926) şi a obţinut introducerea licitaţiei publice la vânzarea peştelui. S-a implicat în activitatea de împroprietărire a sătenilor din judeţul Tulcea. A obţinut fonduri pentru întreţinerea şi modernizarea spitalelor din judeţ.

Colonelul Petru Pastia a fost numit în funcţia de prefect în data de 20 martie 1920 şi a îndeplinit această funcţie până la 5 octombrie 1920, când a demisionat. El a sprijinit dezvoltarea agriculturii, înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor din judeţ.

Victor Berceanu a fost prefect al judeţului Tulcea în perioada 5 octombrie 1920 - 21 decembrie 1921. În funcţia de prefect a sprijinit împroprietărirea invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război din judeţ, a înfiinţat Biroului populaţiei privind controlul străinilor de pe teritoriul judeţului Tulcea.

C. Constantin a exercitat funcţia de prefect în perioada 26 decembrie 1921 - 17 ianuarie 1922, fiind preocupat de aplicarea măsurilor legale de împroprietărire a participaţilor în Războiul de Independenţă.

Scarlat Deşliu a fost prefect pentru câteva zile, în perioada 17 ianuarie 1922 - 23 ianuarie 1922 (când a demisionat). Constantin M. Ţigău a fost prefect al judeţului Tulcea în perioadele 28 ianuarie 1922 - 31 martie 1926 şi 15 noiembrie 1933 - 28 decembrie 1937. În calitate de prefect a contribuit la reclădirea judeţului prin repararea şi construirea de biserici, şcoli, dispensare, şosele, poduri, fixarea islazurilor comunale în măsura cea mai largă, scăderi de taxe şi impozite, toate conducând la dezvoltarea economiei judeţului. S-a implicat în refacerea şi construirea a peste 100 de şcoli în judeţ: au fost construite 43 localuri noi de şcoală, cu 107 săli de clasă, s-a adăugat câte o sală de clasă la 22 de localuri, s-au construit şi reparat 20 clădiri speciale pentru locuinţe de învăţători/diriginţi, s-au restaurat complet 29 localuri vechi, distruse de război.

În locul fostei Cazărmi a Regimentului 10 Vânători de pe Şoseaua Tulcea -Isaccea, s-a construit un nou local al Şcolii Normale de învăţători din Tulcea, la inaugurarea căruia (22 noiembrie 1925) a participat însuşi Ministrul Instrucţiunii, Dr. C. Anghelescu.

În anul 1925, în urma efortului susţinut a lui Constantin Ţigău, s-a pus în circulaţie linia ferată Medgidia - Hamangia - Babadag. A sprijinit dezvoltarea misiunilor de Crucea Roşie - Filiala Tulcea.

Teodor Economu a fost numit în funcţia de prefect la 24 iunie 1927, îndeplinind-o până la 10 noiembrie 1928. El a sprijinit construirea Externatului de fete „Principesa Ileana” din Tulcea, a organizat activităţi caritabile pentru Societatea Naţională „Crucea Roşie” din Tulcea, a contribuit la repararea şoselelor din judeţ, a susţinut acţiunea exhumării eroilor din judeţul Tulcea, organizată de Societatea „Cultul Eroilor” - Comitetul Central.

Dumitru Popescu Comişan a fost profesor al Liceului „Spiru Haret” din Tulcea între anii 1918-1921 şi 1926-1940. Din 13 noiembrie 1928 şi până în 16 aprilie 1931 a ocupat funcţia de prefect al judeţului Tulcea. A înfiinţat atât şcoli în localităţile din deltă, cât şi biblioteci destinate acestora. În 1931 a sprijinit iniţiativa ca biblioteca „Barbu Delavrancea”, susţinută de Cella Delavrancea, să devină biblioteca publică „Panait Cerna”.

Tot în 1931 a elaborat raportul privind starea judeţului Tulcea în perioada 1929-1930. În acest raport a prezentat situaţia din agricultură cu suprafeţele cultivate şi producţia pe an, instituţiile bancare, industriale, exploatarea pescuitului şi creşterea animalelor, starea drumurilor, starea culturală şi administrativă a judeţului Tulcea.

Nicolae Iosub a ocupat funcţia de prefect de la 9 iunie 1932 până la 13 noiembrie 1933, când a demisionat. S-a implicat în procesul aplicării reformei agrare participând la împroprietărirea locuitorilor comunelor Regina Elisabeta, Făgăraşu-Nou, Ostrov, Jijila şi I.C. Brătianu.

În anul 1933 s-a pus piatră pe şoselele din judeţ, s-au construit şcoli în comunele Principele Mircea, Gorgova, Carmen-Sylva, Periprava, Sfiştofca, C.A. Rosetti, Letea, Principele Carol, Câşla, Niculiţel, Parcheş, Isaccea, I.C. Brătianu, Meidanchioi.

A sprijinit construirea de biserici în judeţ, iar în oraşul Tulcea a contribuit la construirea Grădinii Publice în centrul oraşului (Piaţa Sf. Gheorghe). C.N. Petrescu a fost prefect în perioada 30 decembrie 1937 - 10 februarie 1938, când a demisionat. Vasile I. Raţă a fost delegat în funcţia de prefect în perioada 10 februarie 1938 - 29 august 1939. S-a preocupat de situaţia şcolilor, bisericilor şi căminelor culturale asigurându-le bani pentru reparaţii şi întreţinere; s-au renovat toate dispensarele din judeţ; s-a implicat în judeţ într-o campania de plantare de pomi fructiferi şi de arbori forestieri pe o suprafaţă de 50 ha; a contribuit la crearea de iazuri şi eleşteie comunale.

În anul 1938 s-a înfiinţat în cadrul Prefecturii Tulcea, Biroul Judeţean de presă cu rolul de a aduna toate informaţiile şi deciziile, de a comunica materialul adunat directorilor ziarelor locale şi cele naţionale. Din iniţiativa lui, în 1939 s-a construit Osuarul Eroilor Tulceni: în cadrul acestui monument s-au identificat şi reunit osemintele tuturor ostaşilor tulceni căzuţi în timpul războiului în Topraisar, Argeş şi Mărăşeşti.

Crăciun Şerbănescu a ocupat funcţia de prefect al judeţului Tulcea din 29 august 1939 până în 20 septembrie 1940. În această perioadă a contribuit la dezvoltarea reţelei de căi de comunicaţii din judeţ, a căii ferate Tulcea-Babadag.

Activitatea partidelor politice, filiala Tulcea, în perioada interbelică

Acordarea drepturilor politice în Dobrogea a creat premizele necesare înfiinţării organizaţiilor politice judeţene locale. Dar curentul politic al acestor organizaţii nu avea să fie diferit de cel al ţării. Organizaţiile politice locale au preluat nu numai curentul politic al partidului îmbrăţişat, ci şi moravurile sale. Astfel, pe scena politică a Dobrogei îşi fac apariţia liberali, conservatori, conservatori-democraţi. „La un loc, aceste organizaţii fac „politica” organizaţiilor mume, politică care nu stă în nici un raport cu necesităţile locale”.

Aruncând o privire generală asupra activităţii politice din oraşul Tulcea putem observa apariţia organizaţiei politice locale a conservatorilor în frunte cu prefectul P. Sfetescu, a conservatorilor-democraţi condusă de mai tânărul Sebastian Teodorescu. Printre membrii acestei organizaţii se regăsesc agricultori şi comercianţi, precum N. Lichiardopol, I. Panaitescu şi alţii. În fruntea naţional-liberalilor se afla Elefterie Nicolescu, care cedează şefia lui I.C. Atanasiu, ce promitea stingerea conflictelor iscate între partizanii aceluiaşi partid. În ceea ce priveşte socialiştii, această organizaţie se afla abia la începuturi, avându-l la conducere pe muncitorul Sterian Grigoriu.

Un moment important pentru clasa politică dobrogeană nou formată au constituit-o „primele alegeri legislative” din Dobrogea. Într-un articol publicat în ziarul Drapelul din 1 noiembrie 1912 se analizează activitatea celor trei partide de guvernământ cu privire spre Dobrogea, menţionându-se un moment cheie din viaţa dobrogenilor, precum adoptarea legislativă a drepturilor politice a dobrogenilor din anul 1908-1909 de către Partidul Naţional Liberal.

Odată anunţate alegerile, lupta politică a organizaţiilor locale s-a dezlănţuit cu mesaje adresate alegătorilor, critice la adresa celorlalte organizaţii. În paginile oficiosului Partidului Conservator, la data 7 noiembrie 1912, se prezentau candidaţii acestui partid, denigrând şi criticând dur candidaţii liberalilor. Candidaţii Partidului Conservator şi Conservator - Democrat pentru guvern erau următorii: „Colegiul I Cameră - A. Calafeteanu, profesor, mare proprietar; C. Fortunescu, fost primar, avocat. Colegiul II Cameră - Sebastian Teodorescu - fost primar, avocat. Colegiul III Cameră - Demetru Negulescu, profesor universitar. Colegiul I Senat - Ştefan Borş, proprietar, fost primar al oraşului Tulcea; Scarlat Lahovary - fost deputat, mare proprietar. Colegiul II Senat - Mihail Sipsomo, avocat, mare proprietar”. Cât despre candidaţii liberalilor, aceştia erau: Jenică Atanasiu, Nicolae Comşa, Dimitrie Melinescu, Elefterie Nicolescu, Ştefan Nistor, George Şerban şi Sava Donceff, toţi având referinţe formidabile, după spusele conservatorilor, dar cu ghilimelele de rigoare.

Convinşi de discursurile conservatorilor uniţi, populaţia tulceană cu drept de vot a votat candidaţii conservatorilor. Dar activitatea partidelor politice în Dobrogea modernă a avut o viaţă scurtă şi fragilă, preluând din Vechiul Regat mai ales moravurile bizantine. Până în anul 1919, când s-a restabilit administraţia românească, războiul a frânt orice acţiune politică organizată, dar nici când a fost reluată, nu s-a bucurat de prea mult succes, confruntându-se cu o tendinţă de radicalizare şi deplasare spre stânga, alimentată fie de starea de dezordine din timpul ocupaţiei, fie de numeroşi agitatori marxişti, fie de toate laolaltă. Cu toate impedimentele, liderii politici locali dobrogeni au înfiinţat o serie de partide şi formaţiuni politice, reuşind să atragă destui adepţi în jurul ideilor şi principiilor politice pe care le promovau. Astfel, în primăvara anului 1918 are loc în Galaţi prima manifestare politică a dobrogenilor, unde proprietarii, profesioniştii, funcţionarii, comercianţii, industriaşii constănţeni şi tulceni au înfiinţat o asociaţie care să colaboreze cu autorităţile locale cu scopul de a înlesni protejarea şi ajutorarea familiilor nevoiaşe. Asociaţia primeşte numele Congresul refugiaţilor din Dobrogea. La conducerea acesteia au fost aleşi Ştefan Borş - preşedinte de onoare, P. Grigorescu - preşedinte activ, Brutus Cotovu, I. Ghibănescu, Constantin N. Filip - vicepreşedinţi. La 28 martie 1918 membrii asociaţiei se adresează primului-ministru Al. Marghiloman, solicitând sprijin pentru rezolvarea unor probleme de ordin economic.

După Războiul Reîntregirii Neamului, în Dobrogea s-a constituit o clasă tânără de moşieri care s-a ataşat Partidului Conservator (PC) tradiţional, partid ce se pretindea a fi apărătorul proprietăţii funciare.

La sfârşitul Primului Război Mondial, Partidul Conservator Democrat (PCD) filiala judeţului Tulcea s-a reorganizat, a numit ca preşedinte pe Ion Cămărăşanu, a ales ca oficios al organizaţiei politice ziarul Vocea Democraţiei. Până în 1925 liderul tulcean al partidului, Ion Cămărăşescu, face eforturi pentru a împiedica dizolvarea acestuia, dar, din păcate, fuziunea cu organizaţiile averescane nu a putut fi evitată.

Partidul Conservator - filiala judeţului Tulcea a avut ziarul Gazeta Tulcei, ziar care, după cum declarau membrii săi fondatori, avea rolul ca „în mod serios, să exprime nevoile şi interesele locale, să discute şi să susţină chestiunile vitale care interesează nu numai oraşul şi judeţul Tulcea, dar întreaga Dobroge. Ziarul va discuta şi susţine orice idee sănătoasă, ori de la cine va fi venită. Îndeosebi vom lupta cu toată energia şi vom susţine punerea Dobrogei pe picior de egalitate cu patria mamă, prin acordarea drepturilor politice, facerea unui drum de fier care să lege Tulcea de Medgidia, modificarea legii pescuitului, revizuirea legii asupra proprietăţii imobiliare în Dobrogea, adică verificarea din nou a titlurilor de proprietate, colonizarea etc.”. Acestea erau, se pare, chestiunile, destul de importante, care făceau obiectul discuţiilor în „Gazeta Tulcei”, idei susţinute de prietenul fondatorilor, avocatul Mateescu-Buzău, în conferinţa din 7 decembrie 1904 susţinută la clubul Partidului Conservator din Bucureşti. Ziarul îşi propunea să apere ideile partidului din care făcea parte, deoarece “tot programul nostru de luptă şi toate ideile, scumpe nouă, pentru care vom lupta, sunt ideile Partiduluĭ Conservator. Cu acest program, tarĭ pe convingerea noastră, sigurĭ de sprijinul tuturor cetăţenilor şi a tuturor celor ce doresc propăşirea Dobrogeĭ, dăm publiculuĭ, Gazeta Tulcei” - după cum era prezentat oficiosul partidului în primul număr din anul 1905.

Şi Partidul Naţional Liberal (PNL) a avut filiale în Dobrogea. În 1919 organizaţia judeţului Tulcea şi-a ales delegaţia permanentă, având în frunte pe Ion C. Atanasiu - şeful organizaţiei judeţene, pe Ion Drăghici - avocat şi director al filialei Băncii Româneşti şi pe fostul prefect Gh. Şerban. Organizaţiile dobrogene ale Partidului Naţional Liberal au avut propria presă: „Liberalul Constanţei, organ P.N.L. Constanţa” (care apărea din 25 ianuarie 1920) şi „Lupta, organ naţional-liberal” pentru Tulcea (care apărea din 17 februarie 1919) şi prin care liberalii tulceni îşi prezentau oferta politică, susţinând interese locale şi regionale. Ziarul „Lupta” din ianuarie 1911 prezenta un eveniment politic important pentru Partidul Naţional Liberal din judeţul Tulcea, şi anume, proclamarea domnului I.C. Atanasiu ca şef al acestei formaţiuni politice din Tulcea, fapt pentru care domnia sa era aşteptat la Tulcea. „Sosit cu vaporul în port, este vădit emoţionat de frumoasa şi impunătoarea manifestaţie ce i se face; a strâns mâna tuturor, întreţinându-se cu fiecare în parte. În aceiaşi seară a luat parte la banchetul ce i s-a oferit de Partidul Naţional Liberal local”. În discursul ţinut în faţa celor prezenţi sublinia: „Tulcenii uită nemulţumirile personale când văd că ele n-au fost făcute din spirit de şicană, ci cu tendinţi de îndreptare a lucrurilor. Tulcenii - acei pe cari toată lumea îi consideră nerecunoscători şi numai de partea puterei - ei sunt de fapt oameni cari apreciază şi ştiu să răsplătească toate acţiunile îndreptate spre binele obştesc. Tulcenilor le trebuie însă un om ales şi priceput şi energic, cu bunăvoinţă pentru binele general dar şi cu prestigiu, autoritate şi trecere pentru a putea face ca tendinţele sale să devie fapte”.

Impresionaţi de discursul său, membrii locali ai partidului au simţit nevoia să facă aprecieri la adresa şefului proaspăt ales. Domnul Elefterie Nicolescu a fost primul care a toastat în sănătatea lui I.C. Atanasiu. Domnul Drăghici a citit o declaraţie semnată de 35-40 de cetăţeni fruntaşi ai Măcinului. Au urmat o serie de toasturi susţinute de domnul Nicolae Comşa, decanul baroului, domnul Achile Dumitriu, domnul farmacist D. Melinescu, domnii avocaţi Al. Lascarov şi I. Drăghici, domnul Brutus Cotovu şi, nu în ultimul rând, domnul I. Nicolau, preşedintele Camerei de Comerţ Tulcea, asigurându-l pe liderul proaspăt ales de concursul comercianţilor şi al meseriaşilor.

În anul 1928, s-au desfăşurat, în oraşele Mangalia, Medgidia şi Tulcea, o serie de consfătuiri şi adunări ale membrilor şi simpatizanţilor naţional-liberalilor, toate acestea fiind provocate de campania de răsturnare a guvernului P.N.L., declanşată în Alba Iulia.
Ziarul „Viitorul” din 11 iulie 1936 prezenta membrii P.N.L. Tulcea participanţi la Congresul general al Partidului: Gheorghe Şerban - preşedintele organizaţiei judeţene, Ion N. Drăghici - deputat, N.N. Zaharia - senator, Trifon Gavrov - senator, Constantin Serbiu - primarul oraşului, comandorul Adam Jijia - preşedintele Consiliului Judeţean, Şerban Mitan - preşedintele Camerei Agricole, Adrian Avramide - industriaş, Liviu Teodor - primarul oraşului Babadag, Teodor Voicu - fost senator.

În ianuarie 1938 se publicau rezultatele parţiale ale alegerilor pentru Senat: liberalii tulceni obţinuseră 392 voturi, faţă de naţionaliştii-ţărănişti care aveau 109 voturi. Adrian Avramide, membru naţional-liberal, a fost ales senator.

Partidul Ţărănesc (PŢ) se înfiinţează în Dobrogea, în anul 1919, la îndemnul învăţătorului Vasile Lepădatu, din Murfatlar, în jurul dascălilor din şcoli şi al preoţilor. Alegerile din 1919 au reprezentat un triumf pentru Partidul Ţărănesc, acesta obţinând, la Tulcea, patru mandate de deputaţi şi senatori, între care cunoscuţii oameni politici N. Georgescu - avocat, deputat reales în 1920 şi 1922 şi Brutus Cotovu - senator. Avocatul N. Georgescu a rămas credincios Partidului Ţărănesc şi P.N.Ţ. până la sfârşitul existenţei sale.

Partidul Naţional Ţărănesc (P.N.Ţ.) apare pe scena politică românească la 10 octombrie 1926, prin fuziunea Partidului Naţional cu Partidul Ţărănesc. P.N.Ţ.-ul venit la guvernare în 1928 se foloseşte de pârghiile puterii locale pentru a-şi pune în aplicare unele dintre obiectivele programului său.

Parlamentarii judeţului Tulcea i-au înaintat lui Ion Mihalache, preşedintele P.N.Ţ., un memoriu în care solicitau adaptarea reformei agrare la situaţiile particulare din domeniul agricol, silvic şi piscicol din Dobrogea. De asemenea, considerând imperfectă “Legea de organizare a Dobrogei Noi”, parlamentarii judeţelor sudice au obţinut modificarea unor prevederi referitoare la dreptul coloniştilor asupra casei şi pământului.

La alegerile parlamentare din decembrie 1937, electoratul naţional-ţărănesc dobrogean a fost chemat, să sprijine partidul împotriva liberalilor, cuziştilor, vaidiştilor şi legionarilor. Pentru Tulcea rezultatele au fost însă modeste: două locuri în Adunarea Deputaţilor.

Periodicul „Ţăranul Dobrogean” susţinea activitatea P.N.Ţ. Tulcea. În articolele sale se putea remarca susţinerea drepturilor ţăranilor şi a reformelor agrare, iar în perioada 24 noiembrie 1920 - 26 martie 1937 a publicat o serie de articole de critică socială.

Partidul Ţărănist Radical (P.Ţ.R.) a apărut pe scena politică românească în februarie 1933, prin fuziunea a două grupări din Partidul Naţional Ţărănesc: Partidul Ţărănist Democrat - condus de Constantin Stere şi Partidul Radical Ţărănesc - condus de Grigore Iunian. Organizaţia P.Ţ.R. din judeţul Tulcea apare în condiţiile în care viaţa politică se confrunta cu puternice mişcări de dreapta. Misiunea organizării PŢR - ului revine învăţătorului Nichita Bonjug. Susţinut de către comandorul George Coandă, acesta reuşeşte ,împreună cu membrii organizaţiei, editarea periodicului „Brazdă nouă”. Deşi a apărut doar pentru o scurtă perioadă de timp, martie-septembrie 1933, nu s-a ferit în a critica pe naţional-ţărănişti.
La alegerile parlamentare din decembrie 1933 în judeţul Tulcea ţărănist-radicalii au primit 1.569 de voturi din cele 29.851 exprimate, iar în cele din 1937 rezultatele au fost dezastruoase: 916 voturi din cele 25.744 exprimate.
Şi alte partide şi-au găsit aderenţi în Dobrogea şi în oraşul Tulcea. Militanţii Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Tulcea au beneficiat de periodicul “Dunărea Socialistă”, condus de H. Popa. În timpul campaniei electorale din 1932 periodicul a scos o ediţie specială în care, pe o pagină întreagă, este comentată arestarea abuzivă a lui Iosif Naumov, preşedintele P.S.D.

În perioada 17 octombrie - 25 noiembrie 1934, atât timp cât a existat înţelegerea de front unic între Partidul Socialist Unitar, Liga Muncii, Comitetul Naţional Antifascist şi sindicatele independente, în oraşul Tulcea s-au desfăşurat acţiuni comune cu caracter revoluţionar şi antifascist.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea în Constanţa, Tulcea, Sulina, Măcin, Isaccea şi Babadag s-au dezvoltat puternice centre ale mişcării socialiste. De-a lungul anilor au fost organizate demonstraţii, greve şi alte acţiuni muncitoreşti. În oraşul Tulcea, de exemplu, au avut loc o serie de greve ale muncitorilor, greve ce se înscriu printre primele acţiuni muncitoreşti. Prin bordeiele din Delta Dunării şi-au găsit adăpost nu numai revoluţionarii români, ci şi grupuri de revoluţionari ruşi. La 4 noiembrie 1895 s-a înfiinţat Clubul Muncitorilor din Tulcea, iar un an mai târziu acest club avea 178 membri. În 1897 se înfiinţa şi în Sulina un Club al Muncitorilor.

Acţiuni ale muncitorilor s-au desfăşurat şi în anii următori: 1902, 1904, 1905 - greva muncitorilor portuari din Sulina, 1907 - pe fondul Marii Răscoale Ţărăneşti, pescarii din deltă au asaltat cu memorii autorităţile judeţului Tulcea, 1908 - o altă grevă are loc în Sulina.

La congresul de reconstituire a partidului clasei muncitoare (deschis în Bucureşti la 3 ianuarie 1910) au participat şi doi tulceni. Mişcarea sindicală din judeţul Tulcea s-a dezvoltat în mod rapid şi în strânsă legătură cu partidul politic al proletariatului. În oraşul Tulcea existau 5 sindicate.

În ceea ce priveşte activitatea socialiştilor tulceni, constatăm că aceştia au desfăşurat o activitate susţinută în spiritul organizării revoluţionare a muncitorimii, susţinerii revendicărilor de clasă. În anul 1910 se înfiinţează în Tulcea, din iniţiativa unui grup de intelectuali socialişti, o bibliotecă denumită „Biblioteca Clubului Socialist”. Aceasta avea sediul pe strada Babadag, nr. 62, fondul de carte a fost donat de către fondatori. Și-a încheiat activitatea în august 1916. În timpul Primului Război Mondial fondul bibliotecii a fost împărţit între socialişti dar, din păcate, nu s-a mai reuşit reînfiinţarea ei după 1918. Existenţa acestei biblioteci a jucat un rol foarte important în pregătirea ideologică a socialiştilor tulceni. Activitatea bibliotecii clubului socialist din Tulcea a reprezentat un moment important din viaţa mişcării socialiste tulcene la începutul secolului XX, demn de menţionat fiind faptul că a fost una din primele biblioteci publice de acest gen din ţară. Fiind organizată şi îndrumată de socialişti, a contribuit la pregătirea ideologică şi culturală a muncitorimii tulcene în acea perioadă, când posibilităţile muncitorilor de a citi şi a cumpăra cărţi era foarte redusă.

Gazeta „Dunărea Socialistă” relatează viaţa grea a pescarilor din Delta Dunării care în 1914 se confruntau cu foametea. Nici în oraşul Tulcea situaţia nu era mai uşoară. Pe fondul nemulţumirilor şi neajunsurilor cu care se confrunta, populaţia cerea dreptul la muncă şi viaţă protestând vehement faţă de nedreptăţile care li se făceau. După 20 octombrie 1920 în oraşele nord Dobrogene (Tulcea, Isaccea, Sulina) s-a declanşat greva generală.

În data de 21 mai 1921 se înfiinţează Partidul Comunist Român având simpatizaţi tulceni încă de la înfiinţare. Pe parcursul existenţei acestui partid, membrii organizaţiilor tulcene s-au dovedit foarte activi, desfăşurând o propagandă împotriva regimului militaro-fascist instaurat

Pe scena politică a anului 1930 îşi face apariţia Garda de Fier, organizaţie politică a Mişcării Legionare. Cu toate activităţile sale propagandistice, în Dobrogea această Mişcare Legionară a cunoscut o evoluţie lentă, adepţii săi provenind din rândul studenţimii. În anul 1932 în judeţul Tulcea erau doar 32 de adepţi ai Gărzii de Fier care activau în cuiburile existente în nord-vestul judeţului. În anul 1933 în localităţile I.C. Brătianu, Pisica, Luncaviţa şi Jijila s-au înfiinţat cuiburi legionare. Activitatea Mişcării Legionare s-a extins şi în oraşul Tulcea, recrutând membrii din rândul studenţimii, muncitorilor, ţăranilor, meseriaşilor şi lucrătorilor din porturi, având ca lideri pe Nicolae Arnăutu şi Victor Silaghi.

Analiza evoluţiei politice a Dobrogei, în general, şi a oraşului Tulcea, în special, relevă că regiunea a prezentat un interes special pentru cei mai mulţi dintre liderii partidelor şi organizaţiilor politice. Cu toate acestea, activitatea organizaţiile locale se intensifica pe timpul campaniilor electorale, al reuniunilor judeţene sau când unii dintre liderii centrali vizitau filialele partidelor din care făceau parte. Una dintre reguli, care se aplică şi azi, este aceea că opoziţia critica partidul aflat la putere, iar cei de la putere, evident prin organizaţiile locale, îşi făceau propagandă privind realizările partidului. Pentru a atrage simpatizanţi, liderii de partid se foloseau de platformele program în care treceau puncte de interes regional şi local. De cele mai multe ori aceste programe nu se realizau, nu convingeau liderii centrali şi guvernul, astfel că membrii partidelor părăseau organizaţiile, dezamăgiţi şi nemulţumiţi.

Izvoarele arhivistice păstrează informaţii cu privire la modul cum îşi făceau campania electorală partidele politice, organizaţiile locale susţinându-şi candidaţii, dar şi informaţii cu privire la cei care doreau să se înscrie la un partid sau altul. Astfel, dintr-o adresă trimisă primăriei oraşului Tulcea de către muncitorii Fabricii Talpa constatăm că toţi muncitorii doreau să se înscrie în Partidul Frontul Renaşterii. Pentru acest lucru solicitau suspendarea timp de o oră a activităţii. De asemenea, fiind convinşi că acest partid va pune capăt luptelor interne şi patimilor personale şi va lua măsuri pentru redresarea ţării, spuneau ”în unanimitate aderăm şi cerem să fim înscrişi în acest partid”. Un fluturaş electoral se prezenta astfel: „Cetăţeni, la alegerile de cameră şi senat care au loc la 1, 4 şi 6 iunie 1931 votaţi cu toţii lista Uniunei Naţionale susţinută de guvern: la cameră General Gheorghe Cantacuzino, Ghe.R. Ionescu, Ghe. Şerban, Emil Hagi Anton; la senat Constantin A. Popovici, Ion N. Drăghici. Semnul listei noastre este 2 pătrate. Tipografiat în Tipografia Moderna P. Dimitriu Tulcea”.

Sursă foto: Imaginile fac parte din arhiva ICEM Tulcea şi au ilustrat un capitol din cartea bazată pe teza de doctorat Progresele oraşului port Tulcea între anii 1878 - 1948, p. 117 - 129.

Despre Ligia Dima 
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Şcoala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016. A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat. 
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate. 

Citeşte şi:

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878 -1918) Presa şi învăţământul tulcean - galerie foto