Invitati

Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.2) - Camille Allard (Franţa) - galerie foto

Camille Allard a ocupat funcţia de medic-inspector al apelor termale de la Saint-Honoré, în centrul Franţei. În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), el a făcut parte din misiunea trimisă de guvernul de la Paris în 1855, în Dobrogea otomană, în scopul construirii unui drum între Constanţa şi Rasova (azi, comună dunăreană în judeţul Constanţa). Drumul urma să servească aprovizionării armatelor otomane, franceze, britanice şi piemonteze/sarde (italiene) care asediau portul rus Sevastopol din Crimeea (azi, în Ucraina). A făcut parte din misiunea condusă de inginerul de drumuri Léon Lallane, inginerul Jules Michel, geologii Blondeau şi Gaudin, topograful român Aninoşeanu şi o gardă de opt militari. O parte a echipei a debarcat la 6 iulie 1855 la Constanţa de pe nava britanică „Army and Navy”, lucrările încheindu-se la 25 noiembrie, când francezii au traversat Dunărea pe la Rasova în Țara Românească.
 
Memorialul călătoriei transdobrogene a fost publicat în 1859, la Paris, cu titlul Souvenirs d'Orient. La Dobroutcha. Institutul „N. Iorga” a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. De asemenea, Allard publicase în 1857 şi o lucrare profesională privind Dobrogea, cu titlul Mission médicale dans la Tatarie. Dobroutcha.
 
C. Allard este al doilea călător străin prin Dobrogea, după cărturarul otoman Evlia Celebi din secolul XVII (XXXVIII), din punctul de vedere al numărului de pagini în care descrie regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră.
 
Capitolul III are titlul „Ruine antice la Constanţa - Tomis şi Constanţia. Ovidiu în exil”. Încă de la sosirea francezilor, vameşul le povestise despre un tumulus (mormânt al unui personaj antic important acoperit cu o movilă de pământ), în care se descoperiseră „multe”
medalii şi bijuterii.
 
Existenţa tumulilor în Dobrogea mai fusese amintită în secolul XIX şi de: agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), lordul W. Bentick (1801/CXCIX), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), inginerul francez X. de Hell (1846/CXLIV), consulul francez în Principate A. Billecocq (1846/CXLVI) şi paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV).
 
Ghid le-a fost conaţionalul lor, „arheologul” Blondeau, venit cu primul eşalon şi care cercetase deja zona. El le-a arătat „marele” şanţ de pe lăţimea promontoriului care delimita incinta oraşului şi unde găsise sub mormanele de pământ un drum, despre care presupunea că fusese apărat de o palisadă. Ridicăturile şanţului corespundeau unor deschideri în care fuseseră porţile oraşului, de unde porneau drumurile spre interiorul Dobrogei.
 
În exteriorul incintei se aflau mai mulţi tumuli „mici” săpaţi de Blondeau, în care acesta nu găsise însă nimic. Aceste movile înconjurau un tumul „mult mai ridicat”, care era vizibil de la mare distanţă din stepă şi servea şi marinarilor ca „reper” al Constanţei. De la incintă până la marea movilă francezii au putut observa urmele unui vechi drum regional.
 
Blondeau considera că tumulii aveau dublu rol, de mormânt şi de indicator de drum, iar Allard adăuga că se găseau şi la „liniile de împărţire a apelor”. Zona de răspândire a acestor movile acoperea sudul Rusiei, Crimeea şi estul Țării Româneşti.
 
La întoarcere, excursioniştii au mers de-a lungul incintei şi au găsit, într-o prăpastie de la ţărmul mării, rămăşiţele unei construcţii „gigantice”, care fusese probabil o fortificaţie sau un zid împotriva valurilor maritime.
Tot pe mal se aflau coloane de granit roşu şi blocuri „magnifice” de marmură albă, materiale „complet diferite” de structura geologică a regiunii. Allard a observat pe un bloc două excavaţii sculptate cu rol de vase pentru sacrificii, asemănătoare cu cele din templul zeiţei egiptene Isis din celebrul oraş roman Pompei (Italia). Au găsit şi două capiteluri ionice de „o mare puritate a formei” de dimensiuni „colosale”.
 
În jurul promontoriului se afla un zid „continuu” de „susţinere şi întărire”. Pe faleza formată din cochilii calcaroase, marnă şi argilă se găsea „o mare” cantitate de resturi de ceramică şi oase de animale, care sugerau că „în vechime” existase un oraş „foarte populat”.
 
Gaudin a descoperit o uşă într-un zid asemănătoare unui orificiu într-o galerie subterană cu rol de conductă pentru apa potabilă adusă de la cele două „mici sătucuri”, Pallas şi Canara, de pe ţărmurile lacurilor Siutghiol şi Ciucukghiol. În jurul celor două aşezări erau vizibile ruinele canalelor, iar în interiorul Constanţei, „mai multe” puţuri antice comunicau cu galeria şi drumul traversa un „vechi” canal. Inginerii misiunii considerau că aceste lucrări fuseseră „foarte bine” realizate de către romani.
 
Pe străzile „triste” ale oraşului erau vizibile „peste tot” fragmente de inscripţii, coloane şi sculpturi. „Toate” casele turcilor, ajunse în ruină, fuseseră înălţate cu „resturi” din oraşul „vechi” ascunse sub plante sălbatice sau fân: friză greacă, zid roman, cărămizi romane, piedestalul statuii unui împărat, dalele unei străzi romane şi mormânt servind ca adăpătoare bivolilor şi cailor. Cum „nicăieri” în zona Dunării nu existau vestigii de „asemenea importanţă”, Allard presupunea că pe locul Constanţei moderne fusese „cel mai mare” oraş din această provincie romană, „anticul Tomis”, numit „metropola Pontului” (Euxin) de inscripţiile de pe medaliile imperiale.
 
Prezenţa comunităţilor turce în Dobrogea fusese semnalată şi de: abatele italian L. Spallanzano (1786/LXXXVI), englezul W. Hunter (1792/XCI), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), ofiţerul rus de origine estonă F. Nyberg (1826/CV), ofiţerul rus de origine finlandeză G. Ramsay (1829/CIX), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1839;1841/CXXIX), botanistul german A. Grisebach (1839/CXXI), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), medicul american V. Mott (1841/CXXXII), botanistul elveţian C. Guebhart (1842/CXXXIII), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXLVII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul italian F. Nardi (1852/CL) şi paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV).
 
Turcii au transformat Constanţa într-un loc „întărit”, deoarece era „uşor” de apărat. Istmul lung de 250 m era închis de un zid care urma linia incintei antice şi era prevăzut cu patru redute situate la distanţe de 300-500 m. Dacă în războiul din 1806-1812 ruşii fuseseră nevoiţi să bombardeze fortificaţia, în cel din 1828-1829 aceasta s-a predat la „o simplă” somaţie. Deşi după ultimul conflict, cetatea fusese demolată, medicul considera că sistemul de apărare putea „foarte uşor” refăcut. De altfel, întreaga provincie otomană era „slab” fortificată, un astfel de exemplu fiind „vechea” fortăreaţă Caraormé/Caraorman (azi, comuna Vadu, în judeţul Constanţa), adică vechiul Istrus, care nu mai era decât o „modestă” redută de pământ.
 
Caraormanul a fost amintit şi de: negustorul ragusan P. Giorgi (Dubrovnik; ante 1595/XVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.G; 1657/XXXVIII.6.E), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV) şi arhitectul francez F. Pigeory (1850/CXLIX). 
 
Foto                 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
https://istoriesinumismatica.files.wordpress.com/
 
http://www.romanianmuseum.com/
http://www.infopensiuni.ro/cazare-constanta/
http://img.carpati.org/
https://upload.wikimedia.org/
http://2.bp.blogspot.com/ (templul lui Isis la Pompei)
http://europaenfotos.com/
 
Document
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul VI, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2009.

http://p.calameoassets.com/
http://www.acad.ro/
http://www.bibliomonde.com/
http://gallica.bnf.fr/
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja


Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.1) - Camille Allard (Franța) (galerie foto)

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.5) - Camille Allard (Franţa) - galerie foto

12 Jan 2018 661

Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.4) - Camille Allard (Franța) (galerie foto)

08 Jan 2018 543

Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.3) - Camille Allard (Franța)

31 Dec 2017 1316

Călători străini prin Dobrogea (CLXVII.1) - Camille Allard (Franța) (galerie foto)

13 Dec 2017 571

1856 Portul Kustenge desen M Valerio dupa dr Allard

22 Nov 2017 140

#scrieDobrogea Primele cercetări arheologice la Mangalia în contextul cercetărilor arheologice dobrogene (galerie foto)

02 Nov 2017 2021

Constanța de odinioară Primii călători francezi în Dobrogea (l) (galerie foto)

09 Feb 2016 5376

Naveta spaţială Endeavour nu va fi lansată nici luni, anunţă NASA

01 May 2011 596