Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

,,Tocmiți serbare și, bucurându-ne, veniți să mărim pe Hristos cu ramuri și cu stâlpări și cu cântări, strigând Lui: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru” (irmos).
Mai erau şase zile, până când iudeii îşi serbau Pesah-ul sau Paştele, în amintirea scoaterii din robia egipteană (Ieşirea XII, 11) de către Moise, cu ,,trecere” prin Marea Roşie.
Acum în casa  surorilor Marta şi Maria din Betania este bucurie şi lumea mulţumită, că Iisus a făcut Minunea şi l-a înviat pe Lazăr cel  mort de patru zile.

Toţi povesteau despre acest eveniment şi vorba se răspândise până la Ierusalim, căci mulţi veniseră să vadă dacă este adevărat ce s-a întâmplat. Fusese destulă întristare, dar  acum în casa lui Lazăr s-a  pus Cină şi Hristos şade cu toţi la masă.
Dintr-odată, Casa s-a umplut de mirosul mirului: ,,o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, Maria a uns picioarele lui Iisus".
Iuda vânzătorul indignat de acest ritual, reproşează această risipă şi se arată preocupat de ,,fapte bune”: "de ce nu s-a vândut acest mir cu 300 de dinari şi să se fi dat săracilor?”
Un iscariotean trădător şi hoţ nu poate suporta slujirea, sfinţenia şi Mirul: ,,având punga la el, lua din ce se punea în ea”.
Ştia Dumnezeu ce se va petrece şi că nu vor fi lângă El, atunci!
,,Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna”.
Şi auzind că Domnul este în Betania, au venit iarăşi să vadă dacă Lazăr mai este ,,viu”! Când nu înţelegi Învierea şi nu ai nici credinţă, nu poţi suporta minunile! Voiau acum căpeteniile preoţilor să scape şi de Lazăr, căci poporul îl urma pe Iisus.
Sărbătoarea era obligatorie pentru toţi evreii, care trebuiau să nu uite această ,,zi grăbită şi amară”; dând Slavă lui Dumnezeu pentru că i-a salvat din robie. Era mare aglomeraţie, forfotă şi fiecare iudeu se pregătea.
Au auzit că Învăţătorul intră în Cetatea lui David şi cu ramuri de finic au ieşit în întâmpinare Lui, strigând: ,,Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”.
Ucenicii au mers în Betfaghe şi au găsit precum li s-a spus, mânzul  asinei: ,,dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit”.
Momentul era profeţit poporului deznădăjduit cu sute de ani înainte, de prorocul Zaharia (IX,9).
,,Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug". 
Legea Vechiului Testament le era cunoscută şi tânjeau după măreţia Patriarhilor, Judecătorilor şi Regelui David, iar Biblia Îl arată pe acest Împărat din neamul lor. (Isaia XI,10).
,,Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a mişcat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii”. Când pune cineva o asemenea întrebarea astăzi, aduceţi-le aminte că Scripturile sunt  inspirate de Duhul Sfânt şi vorbesc despre Ceruri şi pământ. Mânia s-a încuibat în cugetul lor, încât cărturarii şi preoţii opreau copiii să strige; ,,Osana Fiului lui David!”.
Mare a fost ecoul şi chemarea lui Lazăr din morţi, deoarece popor mult a ieşit înainte Lui! Aşteptau să mai facă o minune, dacă tot le spunea că este Fiul lui Dumnezeu. 
Se săturaseră de nedreptăţi şi nu-şi mai suportau  conducătorii, pentru că slujeau stăpânitorilor romani. Erau mândri de trecutul şi Istoria sfântă, şi doreau ca Iisus să-i înfrunte  pe ,,nelegiuiţi”, chiar dacă intră în Ierusalim ,,triumfal” doar pe un asin! Lumea a ieşit şi arătându-I ,,devotamentul”, aşterneau hainele pe drum, ca peste ,,trecutul” lor să treacă iarăşi Dumnezeu. Oamenii aveau nevoie de ajutor şi mântuire şi strigau Osana, findcă au văzut Slava! 
Când au ,,priceput” că Împăratul  acesta este blând, smerit, iubitor de oameni şi vine spre Patimă....  s-au lepădat!
N-au înţeles Crucea, Golgota şi Învierea! Floralia romană vestea primăvara, dar de Florii simţim toată mireasma.
,,După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic”. (Apocalipsa VII, 9).
Neamurile se regăsesc pe această ,,scenă” a umanităţii, iar cei credincioşi Evangheliei trebuie să se osebească şi să aducă roade în Biserica lui Hristos; ,, dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni V,22-23). 
Sunt Floriile, bucuria credincioşilor care ştiu să-I mulţumească lui Hristos, care a venit să slujească şi să ne Mântuiască. „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), şi intră în Ierusalimul sufletelor celor care simt că au nevoie de un Împărat ca El! Duminica Floriilor sau  Stâlpărilor este Praznic Împărătesc. Purtăm ramuri de finic sau salcie stropite cu aghiasmă ca pe nişte ,,virtuţi”, pentru a birui necazurile şi regăsi liniştea sufletească, ca să nu uităm sfinţenia. Suntem credincioşi şi nu vrem să pierdem această Cale a Veşniciei. Ascultăm Cuvântul şi rostim ,,Osana”... Doamne, Îţi mulţumim pentru această binecuvântare! Îl întâpinăm de Florii, dar pornim pe  Drumul Crucii ca să avem parte de Înviere.
„O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă“ (Ps. 117, 25-27). 
Pe scaun în cer și pe mânz pe pământ fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit și cântare de la pruncii cei ce strigau ție: Bine ești cuvântat... (condac)