Tracii au fost un grup de popoare din marea familie de limbi indo-euorepene, care au rezultat din amestecul acestora cu populaţiile neolitice aflate la intersecţia regiunilor Europa de est, centrală şi sud-estică în epoca bronzului, în mileniul II î. H. În Dobrogea le-au corespuns arheologic succesiv culturile Coslogeni şi Babadag.
1.Teritoriu şi origini
Definirea grupului de neamuri trace s-a făcut prin relaţionarea informaţiilor
etno-geografice din
izvoarele literare greceşti cu puţinele rămăşiţe de limbă, mai ales
toponime,
antroponime şi
glose (cuvinte disparate) şi cu
datele arheologice, acestea din urmă neprezentând niciun element specific doar tracilor.
În Europa,
Tracia era delimitată de ţărmul nordic al Mării Egee, coasta vestică a Mării Negre, Carpaţii Nordici (costobocii) şi Illyria (fosta Iugoslavie). În ce priveşte limita vestică (Illyria), este greu de trasat o linie de demarcaţie în bazinele râurilor
Axios/Vardar (Republica Macedonia) şi Morava (Serbia), unele triburi fiind categorisite în izvoarele antice când trace, când illyre:
paionii, dardanii, triballii etc.
Şi în vestul Asiei Mici (Turcia asiatică) locuiau câteva triburi trace, în urma migraţiei:
bithynii, thynii, mysii şi
frigii. Ultimii au fost atestaţi cel mai timpuriu în izvoare asiriene din sec XII î. H., iar istoricul
grec Herodot menţionează o
tradiţie macedoneană privind
migrarea lor în Asia. În plus, prezenţa tracilor în insule din nordul Mării Egee explică de ce o zonă a acestei mări era denumită în izvoarele antice
Mare Thracicum.
Cea mai veche însemnare apare în
epoca miceniană (Micene - oraş în Grecia în mil. II î. H.), unde, în scrierea lineară B, apare termenul
Tre-ke-vi prin care este denumită Tracia.
Apoi, tracii sun tmenţionaţi frecvent în
Iliada, epopeea lirică a lui
Homer (sec. VIII î. H.) despre
Războiul Troian (sec. XII î. H.).
2. Triburi
În izvoarele literare greco-romane sunt menţionate numele a peste 100 de triburi trace.
Diverse triburi trace sunt prezentate de
Herodot (484 î. H. - 425 î. H.), „părintele istoriei”, care precizează că erau neamul cel mai numeros după inzi, „fiecare purtând nume după ţinutul în care locuieşte”.
Numărul mare al soldaţilor traci este reflectat în tragedia lui
Euripide (480 î. H. - 406 î. H.) care poartă numele regelui trac
Rhesos şi în
Războiul peloponesiac al istoricului atenian
Tucidide (cca 460 î. H. - 398 î. H.).
Cele mai cunoscute triburi sunt
geto-dacii, odrysii, tribalii, moesii şi
bessii.
În timpul domniei regelui
Darius I (522 î. H. - 486 î. H.), sudul Traciei a fost inclus în imperiul
Persiei cu numele de
Skudra.
Odrysii locuiau în bazinul fluviului Hebru (azi Mariţa în Bulgaria, Grecia şi Turcia). Puterea lor a crescut prin expansiune teritorială după înfrângerea perşilor în războaiele cu grecii din sec. V î. H.
Tucidide aprecia regatul odrys „cel mai mare dintre cele aflate în Europa, între Golful Ionic şi Pontul Euxin”. Dar dup ce s-a divizat, statul lor a fost cucerit de regele macedonean Filip II (359 î. H.- 336 î. H.) şi, deşi a fost restabilit după destrămarea imperiului macedonean al lui Alexandru cel Mare (336 î. H. - 323 î. H.), după o lungă perioadă de vasalitate faţă de Roma (regat clientelar) a fost transformat în provincie în 46 d. H.
Tribalii locuiau în bazinul Timocului (azi Serbia şi Bulgaria) şi unii autori greci (Aristophanes) îi considerau ca făcând parte din grupul vecin al illyrilor. În 424 î. H. l-au înfrânt şi ucis pe regele odrys Sitalkes, iar în 376-375 î. H. au fost capabili de o mare expediţie împotriva oraşului grec Abdera de pe ţărmul M. Egee. După lupte grele, au fost supuşi de Filip II şi Alexandru cel Mare.
Moesii locuiau între Dunăre şi Balcani şi vor da numele provinciei romane Moesia, divizată în Moesia Superior şi Moesia Inferior.
Besii vor fi menţionaţi de
poetul roman Publius Ovidius Naso în exilul său la
Tomis (8-17 d. H.)
3. Civilizaţie
Vecinătatea cu grecii a favorizat puternice influenţe sociale, economice, culturale şi religioase din partea acestora. Au existat şi influenţe reciproce, tradiţia greacă menţionând originea tracă a
cântăreţului Orfeu şi
zeului vinului Dionysos. La
Atena locuia un grup trac care o adora pe
zeiţa Bendis, echivalenta
Artemisei greceşti, zeiţa vânătorii. Izvoarele literare prezintă alianţe politice matrimoniale greco-trace, un exemplu celebru fiind cel al lui
Tucidide, al cărui bunic fusese trac şi deţinea terenuri şi mine de aur în sudul Traciei.
Legăturile tracilor cu grecii sunt mai bine documentate arheologic, în special prin
ceramica greacă, mai ales
amforele, importată sau imitată.
Descoperirea în 1990 a une
inscripţii greceşti pe
fluviul Mariţa (centrul Bulgariei) care menţiona centrul comercial grecesc (
emporia)
Pistiros indică gradul de elenizare a culturii
regatului odrys în prima jumătate a sec. IV î. H.
Alte dovezi în acest sens sunt inventarele bogate ale
tumulilor aristocratici din bazinul Mariţei, în special cel de lângă
Kazanlâk (centrul Bulgariei) cu bolta decorată cu frescă, şi
capitala Seuthopolis, construită de în 325 î. H. - 315 î. H. de
regele Seuthes III după modelul urban şi arhitectural grec.
La nord de munţii Balcani, influenţa greacă se transmite atenuat prin intermediul odryşilor. Camera mortuară de la
Sveştari, lângă Razgrad (nord-estul Bulgariei), este decorată cu zece
cariatide (
statuie feminină care joacă rolul unei coloane la o clădire, după modelul templului din oraşul
Caria din sudul Greciei) şi un desen în care un monarh conduce o procesiune în faţa unei zeiţe.
Lângă poarta de intrare a aşezării vecine de la
Sborjanovo a fost găsit o inscripţie în greacă adresată
zeiţei Hekate „cea purtătoare de lumină”. Zona era locuită de
crobyzi, al căror conducător din sec. IV î. H.,
Isanthes, s-a remarcat prin bogăţie şi desfrâu, conform scrierilor lui
Phylarchos şi
Athenaios.
De asemenea, la
Borovo, lângă Ruse (tot în nord-estul Bulgariei), a fost descoperit un bogat tezaur de
vase din argint.
4. Limbă
Cele cca
2.800 de nume proprii şi cca 200 de glose (majoritate nume de plante) păstrate arată că tracii constituiau un grup din familia de limbi indo-europene diferenţiat de cel al vecinilor vestici illyri şi estici sciţi iranieni. Unele elemente de lexic şi de construcţia cuvintelor indică o apropiere de grupul balto-slav.
În concluzie,
Alexandru Vulpe (1931-2016; Institutul de Arheologie „V. Pârvan” Bucureşti) sublinia în 2001: „Presupusele înrudiri cu limbi italice (deci şi cu latina), formulate de neprofesionişti, şi care au avut nu o dată şi conotaţii politice, sun total aberante şi n-au nici o susţinere lingvistică”.
S-au păstrat câteva scurte
inscripţii funerare frigiene cu alfabet grec intraductibile din sec. VII î. H. - VI î. H. şi sec. I - III d. H.
Deoarece inscripţiile de pe
inelul de la Ezerovo (Bulgaria) sau de pe
piatra de la Kjolmen (estul Bulgariei; sec. IV î. H.) sunt ininteligibile, marele lingvist
bulgar Vladimir Georgiev (1908-1986) a delimitat în 1957, pe baza toponimelor trace păstrate, două zone lingvistice diferite: una
tracică propriu-zisă la sud şi una
daco-mysiană la nord.
Pe un grec, fonetica limbilor tracice îl putea duce la concluzia că erau strâns înrudite. De aceea,
A. Vulpe considera în 2001 că afirmaţiile geografului grec
Strabo (cca 63 î. H. - 24 d. H.) conform cărora
geţii aveau aceeaşi
limbă cu
tracii şi că
dacii aveau aceeaşi
limbă cu
geţii „nu trebuie luate
ad litteram”. Dacă se au în vedere lipsa unei limbi culte comune şi situaţiile cunoscute ale popoarelor fără cultură literară, este „sigur” că diferenţele locale „vor fi fost foarte importante”. Aceste aspecte sunt legate de definirea limbii şi dialectului, „o veche dispută” filologică.
Pentru că numele trace cunoscute sunt menţionate în transliteraţie grecească (majoritatea) şi latină, nu este posibilă cunoaşterea
foneticii lor. Încercările de reconstituire a unor cuvinte trace pe baza lexicului de substrat al
limbii române sau al
limbii albaneze au dus la ipoteze puţin consistente.
Faptul că limbile trace au fost vorbite mult timp după cucerirea romană este documentată de cazul
bessilor, a căror limbă,
lingua Bessorum, este documentată în timpul domniei lui Iustinian I cel Mare (527-565) în Imperiul Roman de Răsărit.
5. Religie
Tracii aveau o religie
politeistă de tip
henoteist (o zeitate supremă), asemănătoare cu a celorlalte popoare
indo-europene.
În izvoarele literare greceşti sunt menţionaţi câţiva zei traci echivalenţi cu următorii zei greci:
Ares (zeul războiului),
Artemisa şi
Dionysos.
În
Istorii,
Herodot menţionează jertfele umane aduse zeului
Pleistoros.
O ipostază a lui
Hermes, zeul grec al comerţului şi al veştilor, era adorată de regii traci. În izvoarele epigrafice greceşti şi latineşti din epoca cuceririi romane este menţionat zeul
Zbelthiurdus, care, într-o inscripţie de la
Turnu-Severin, este echivalat cu zeul suprem roman Iupiter Optimus Maximus.
Tot în epoca romană, în sursele figurative apare deseori un călăreţ numit
cavalerul trac.
Prezenţa lui
Orfeu şi a lui
Zalmoxis în panteonul trac sugerează existenţa unui cult extatic şi ezoteric al elitelor trace, fără a se putea preciza cât anume avea în comun cu
mysteria greacă.
Bibliografie selectivă
DIONISIE M. PIPPIDI (ed.),
Dicţionar de istorie veche a României. Paleolitic - sec. X, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 90, 401, 426-428, 580-581. 584-585.
MANFRED OPPERMANN,
Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee, trad. O. C. Dascăliţa (1984), ed. Militară, Bucureşti, 1988, 254 p.
MIRCEA PETRESCU-DÂMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (ed.),
Istoria românilor, vol. I (Moştenirea timpurilor îndepărtate), ED. Enciclcopedică, Bucureşti, 2001, p. 400-406. (Partea II - La începuturile istoriei / Cap. IV -Dacia înainte de romani / a. Tracii. Caracteristici generale şi relaţii cu alte popoare).
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - oameni, popoare Indo-europenii (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: