Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Itinerarul lui Antoninus” (sec. III)

Lucrarea a fost realizată pe baza unui model din timpul domniei împăratului roman Caracalla (211-217), conform numelui din titlu, și definitivată în timpul domniei lui Dioclețian (284-305). (ed. Gh. Ștefan)
În lucrare este inclus și drumul de la Viminacium (Kostolac/Serbia) la Byzantion (Constantinopol-Istanbul/Turcia) de-a lungul malului Dunării și al litoralului vestic al Mării Negre prin provincia romană Moesia Inferior:
„(...)


223
1.Transmarisca 16 mile
2. Candidiana 13 mile
3. Tegulicium 12 mile
4. Durustorum legiunea XI Claudia 12 mile
 
224
1.Sucidava 18 mile
2. Axiopolis 12 mile
3. Capidava 18 mile
4. Carsium 18 mile
5. Cius 10 mile
 
225
1. Beroe 14 mile
2.Troesmis legiunea I Iovia 18 mile
3. Scythica [8 mile – n. G. Ș.]
4. Arrubium 9 mile
5. Dinogeția 9 mile
 


226
1.Noviodunum legiunea II Herculea 20 mile
2. Aegyssus 24 mile
3. Salsovia 17 mile
4. Halmyris 9 mile
5. Vallis Domitiana 17 mile
 
227
1.Ad Salices 26 mile
2. Histria 25 mile
3. Tomis 36 mile
4. Callatis 30 mile
 


228
1.Timogitia 18 mile
2. Dionysopolis 24 mile
3. Odessos [Varna/Bulgaria] 24 mile
(...)”
 
Istoricul Gh. Ștefan (1899-1980) notează că Legiunea XI Claudia a fost adusă la Durostorum [Silistra/Cadrilater-Bulgaria] „probabil” după primul război al împăratului Traian cu dacii (101-102), rămânând aici până în sec. V.
Pentru reorganizarea separată a Dobrogei ca provincia Scythia Minor de către Dioclețian, Gh. Ștefan citează studiul „Dobroudja” (1938) al arheologului Radu Vulpe.
În ce privește Legiunea I Iovia, Ștefan notează că unitatea militară a fost recrutată în contextul înființării provinciei Scythiei Minorși că „Itinerarul” face o confuzie, deoarece Legiunea I își avea sediul la Noviodunum/Isaccea și Legiunea II la Troesmis/Turcoaia, citând în acest sens propriul studiu, La Legio I Iovia et la defense de la frontiere danubienne au IV e siecle n. e. („Nouvelles etudes dhistoire”, Bucarest, 1955).
 


De asemenea, pentru localitățile din drumulmenționat editorul Gh. Ștefan citează și următorii autori români:
Grigore Tocilescu, Fouilles d`Axiopolis, în „Festschrift Hirschfeld”, Berlin, 1903.
Ion Barnea, Date noi despre Axiopolis, în „Studii și Cercetări de Istorie Veche”, XI (1960), 1.
Grigore Florescu & Radu Florescu &Petre Diaconu, Capidava, 1958.
Vasile Pârvan, Descoperiri nouă în Scythia Minor, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secției Istorice”, s. II, t. XXXV, București, 1913.
Victor Brătulescu, Cetatea Hârșova în legătură cu Dobrogea și cu ținuturile înconjurătoare, în „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, XXXIII (1940).
Grigore Florescu, Un nou document epigrafic referitor la nordul Dunării moesice, în „SCIV”, II (1951), 2.
Desire More, Săpăturile de la Troesmis, traducere G. Tocilescu, în „Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, I (1883).
Grigore Tocilescu, „Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, I (1883).
Radu Vulpe, Canabenses et Troesmenses. Două inscripții inedite din Troesmis, în „SCIV”, IV (1953), 3-4.
Gh. Ștefan, Dinogetia – a problem of ancient topografy, București, Meridiane, 1961.
Ion Barnea, O inscripție de la Aegyssus, în „SCIV”, (1950).
Vasile Pârvan, Salsovia, în „Convorbiri literare”, 1906.
Emil Condurachi, Histria. Monografie arheologică, I, București, 1954.
Dionisie Pippidi, Les fouilles d`Istros, în „Bulletin de Correspodance Hellenique”, LXXXII (1958), 1.
Vasile Pârvan, Zidul cetății Tomis, în „AAR. MSI”, t. XXXVII, București, 1915.
Iorga Stoian, Tomitana, București, 1962.
Vasile Canarache, L`edifice a mosaique decouvert devant le port de Tomis, în „Studii Clasice”, III (1961).
Vasile Pârvan, Gerusia de Callatis, „AAR. MSI”, t. XXXIX, București, 1920.
Theofil Sauciuc-Săveanu, Callatis, în L Archeologie en Roumanie, Bucarest, 1938.
Constantin Preda, Callatis, Meridiane, 1968.
 
Bibliografie

Itineraria Romana. Vol. I: Itinerari Antonini Augusti et Burdigalense edidit Otto Cuntz, Teubner, Leipzig, 1929.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964(CXII. Itinerarul lui Antoninus)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.


Citește și: