Canaraua Fetii şi legenda fetelor batjocorite de tâlhari

În inima Dobrogei, la Canaraua Fetii, nu departe de Negru Vodă, se află cea mai veche mânăstire din România. O mânăstire rupestră, cu două biserici săpate în stâncile calcaroase de pe Valea Ceairului. Pentru a continua o tradiţie monahală întreruptă acum o mie de ani, doi tineri şi vrednici călugări bucovineni au construit în apropiere o nouă mânăstire.

Legenda spune că pe Valea Ceairului, aproape de graniţa cu Bulgaria, îşi făcuseră sălaş, într-o stâncă, nişte tâlhari, care, la răstimpuri, răpeau fetele cele mai frumoase din satele din împrejurimi şi le necinsteau. Ţăranii au răbdat o vreme, înfricoşaţi de cruzimea bandiţilor, dar în cele din urmă au dat foc sălaşului, ucigându-i pe toţi cei din grotă. De atunci, locului i se spune Canaraua Fetii, căci kanara înseamnă stâncă în limba bulgară, amestecată aici cu româna. Numele a fost preluat apoi de întreaga vale. Ce nu ştiau sătenii revoltaţi care i-au ars pe tâlhari era că la Canaraua Fetii fusese în străvechime o mânăstire, din secolul IV până în al VI-lea şi din al IX-lea până în al X-lea. Nu ştiau că aceasta este cea mai veche mânăstire din România. Că în netrebnicia lor, bandiţii profanaseră mormintele unor sfinţi, îngropaţi în biserica săpată în stâncă. Că focul pus de ei a mistuit şi ultimele rămăşiţe ale unei vechi vetre monahale, printre primele ridicate în locurile unde sfântul Andrei i-a creştinat pe români.

Toate acestea aveau să fie descoperite mult mai târziu, în anul 1981, când un ţăran din comuna Cerchezu i-a chemat pe istoricii de la Constanţa să cerceteze câteva încăperi scobite în peretele de calcar cochilifer al Văii Ceairului. Ţăranul le văzuse întâmplător, pentru că o bucată de stâncă se prăbuşise şi dezvăluise locaşurile. Arheologul Costel Chiriac, ajutat de câţiva colegi de-ai săi, a găsit atunci, la Canaraua Fetii, un întreg complex rupestru, asemănător celui de cretă de la Basarabi, dar ceva mai mic. O biserică de numai câţiva metri, sus, aproape de culmea stâncii, un culoar paralel cu altarul şi, la baza stâncii, urmele altei biserici, semirupestre. Istoricii au stabilit că biserica de la etaj a funcţionat între secolele IV - VI, pentru ca apoi, dimpreună cu chiliile, să fie abandonată, timp de trei sute de ani. În mod sigur, călugării au fost nevoiţi să plece din pricina năvălitorilor. În secolul al IX-lea, s-a reluat aici viaţa monahală, care a durat şi în veacul următor, dar, din motive încă necunoscute, nu a mai fost folosită biserica de sus, ci a fost construită aceea de jos, jumătate în terasa de piatră şi jumătate în exterior. În secolul al X-lea, monahii au fost siliţi să părăsească Valea Ceairurului, pentru a scăpa din mâinile osmanlâilor, şi au fondat, mai spre vale, mănăstirea Dervent. În biserica de jos, arheologii au mai găsit două morminte, cu oseminte în ele, cruci şi monede romane, din timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337 d. Hr.).

Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1066/spiritualitate-39/pe-urmele-primilor-crestini-din-dobrogea-manastirea-rupestra-de-la-canaraua-fetii-16348