Copiii seropozitivi au speranta in ziua de maine

In anii premergatori Revolutiei din anul 1989 si in primii doi ani care au urmat, foarte multi nou-nascuti au fost infectati in spitale cu virusul HIV-SIDA * Judetul Constanta a fost in nefericitul top al regiunilor cu cele mai multe cazuri de imbolnaviri * Majoritatea copiilor aflati la Centrul de plasament de tip familial pentru copiii seropozitivi Casa "Speranta" din Constanta s-au imbolnavit in spitale, putini fiind cei care au fost contaminati de parinti * Cei 20 de minori care locuiesc in acest centru au mari sanse de a ajunge adulti de nadejde * Pentru ca in aceasta institutie au fost invatati despre tot ce tine de boala lor, cu siguranta ei nu vor transmite mai departe acest virus * In acelasi centru a fost adus, din cauza neprofesionalismului unor cadre medicale, un baietel care este absolut sanatos * Robert are doi ani si, in mod cert, si-ar dori sa aiba niste parinti adevarati

La Casa "Speranta" din Constanta locuiesc in cinci apartamente 20 de copii care sufera de sindromul imunodeficitar HIV/SIDA. Institutia infiintata in 1991 a fost rasplatita anul trecut, pentru activitatea desfasurata, cu titlul "Model de buna practica", iar in prezent incearca pe cat posibil sa le ofere copiilor pe care ii are in ingrijire o sansa pentru viitor. Majoritatea copiilor care traiesc in aceasta unitate sunt internati din anul 1991, acum multi dintre ei fiind deja adolescenti. Constient de prejudecatile sociale, care de multe ori pun piedici grele in dezvoltarea si integrarea sociala a celor care sunt in asemenea situatii, personalul de la Casa "Speranta" a ales sa le spuna adevarul copiilor despre boala lor. Astfel, acestia stiu ca s-au infectat cu virusul HIV/SIDA cand erau foarte mici, in spital, dar ca aceasta maladie nu-i impiedica sa fie la fel de normali ca si ceilalti. Tocmai de aceea toti merg la scoala, la fel ca orice elevi, nefiind izolati de comunitate, chiar daca, la inceput, aceasta a inteles cu dificultate ca a fi seropozitiv nu este egal cu a fi mai putin om. "Nu a fost nicidecum usor sa-i facem pe semenii nostri sa priceapa ca un copil bolnav de SIDA este o fiinta care simte si gandeste precum oricare alta, dar, in timp, lucrurile au evoluat, iar acum nu se mai pune problema neacceptarii lor de catre comunitate", ne-a declarat Marieta Drogeanu, directorul institutiei. In centru, primul din tara care a oferit ingrijire de tip familial, copiii sunt impartiti in grupuri de cate trei sau patru, fiecare grup avand in loc de supraveghetor o mama. Acest lucru inseamna foarte mult pentru ei, deoarece in acest fel toti beneficiaza de un echilibru emotional de care depinde adeseori starea lor de sanatate. Abandonati la nastere de mamele naturale, copiii de la Casa "Speranta" nu au simtit niciodata lipsa dragostei de parinte. La sedintele cu copiii de la scoala, mamele de la centrul Casa "Speranta" au fost prezente, cand au avut febra ei au fost ingrijiti de aceleasi persoane, iar cand au lectii de facut mamele ii ajuta si stau langa ei pana termina.

"Plansul oricarui copil este plansul copilului meu"

Aceste cuvinte sunt ale directoarei unitatii, fiind doctrina dupa care toti angajatii de acolo se ghideaza. In cadrul casei s-a format si o trupa de dans modern compus din fetele care locuiesc aici, iar ca elevi copiii seropozitivi sunt modele de conduita, avand rezultate foarte bune la invatatura. Performantele lor sunt exemplare, cea mai mica medie anuala in clasele V-VIII fiind in jurul notei opt. Lucian, un baiat de 14 ani, abandonat la nastere din cauza bolii sale, este astazi un bun matematician, participand anul acesta la olimpiada de matematica si fiind impatimit de informatica. HIV/SIDA nu l-a oprit nici o clipa sa viseze ca, la maturitate, va deveni un profesionist in domeniul calculatoarelor. Povestea fiecarui copil din Casa "Speranta" este o dovada de curaj si de lupta continua pentru viata lor. De cele mai multe ori ei ies invingatori, dar niciodata nu li s-a ascuns faptul ca aceasta boala este letala, ba chiar s-ar putea afirma ca, vazand cum au murit colegi de-ai lor, au devenit si mai inversunati in dorinta de a nu ceda. In incinta centrului exista o camera, sau mai degraba o capela, in care de jur imprejurul icoanei Fecioarei Maria se afla fotografii ale micutilor ce nu au supravietuit bolii, insa nimeni nu a facut din acest lucru un tabu. Vazand si traind experiente dureroase, peste care a trecut, Andreea vrea, la cei 16 ani ai sai, sa lucreze pe viitor ca asistent social. "Vreau sa fac pentru alti copii, care sunt in aceeasi situatie cu noi, ceea ce au facut pentru mine mamele de la centru", marturiseste fata, in timp ce Ionel, mai mic fiind decat Andreea, ii spune directoarei intotdeauna ca "vreau sa ma duc la munca, sa aduc bani acasa, iar tu sa faci tot ce trebuie cu ei". Copiii acestia stiu de toate, un singur concept nu-l cunosc: egoismul, pentru ca au invatat sa daruiasca mai mult decat primesc. "Lucram cu ei pentru a-i pregati cum sa devina adulti independenti, dar nu-i vom abandona si noi la majorat, deoarece am ramas singura lor familie", spune Marieta Drogeanu.

Parinti pentru Robert

Cand avea sase luni, micutul Robert a ajuns la Casa "Speranta" cu diagnosticul HIV/SIDA, dar mare le-a fost surpriza celor care-l ingrijeau sa descopere la scurt timp, in urma unor analize facute cum trebuie, ca el era sanatos tun. Acum, Robert are doi ani, nu este infectat cu nici un fel de virus si este o mandrete de baiat. Ca o regula nescrisa a centrului, toti copiii care vin aici nu mai pleaca, decat intr-o familie adoptiva. "Ne dorim tare mult sa-i gasim un camin lui Robert, cu mamica si tatic, pentru ca merita sa creasca intr-un ambient natural", declara Marieta Drogeanu. Insa, pana cand se va gasi cineva care sa-l adopte pe Robert, el va ramane "Praslea" centrului, unde este rasfatat de toata lumea. Ignoranta medicilor care l-au declarat seropozitiv ar putea fi indreptata doar de integrarea lui intr-o familie adoptiva.