#citeșteDobrogea 110 ani de la nașterea matematicianului tulcean Gheorghe Th. Gheorghiu

Gheorghe Th. Gheorghiu s-a născut la Tulcea, la 14 noiembrie 1908, a urmat cursurile liceului din Ploiești, dar și la Galați. Și-a manifestat predilecția pentru matematică încă din băncile liceului, când lucra la „Gazeta matematică”, în calitate de corespondent.
În anul 1928, după ce a promovat cu succes bacalaureatul, s-a înscris la Facultatea de Științe din București, secția Matematică.


 
Ulterior, în 1931 și-a luat licența cu mențiunea „foarte bine”. A urmat și seminarul pedagogic din București, pe care l-a absolvit în 1932. Teza de doctorat și-a prezentat-o în anul 1935, la Facultatea de Științe din capitală. A fost în perioada respectivă asistent suplinitor la Politehnica din București (algebră și geometrie descriptivă). Preia apoi și ramura de geometrie analitică. Teza de doctorat s-a intitulat „Asupra funcțiilor metasferice”, în care sistematizează studiul funcțiilor metasferice introduse de N. Nielsen.
 
A rămas profesor la liceul „Mihai Viteazu” (1936-1937) și asistentul lui Dimitrie Pompeiu, pentru geometrie analitică, din cadrul Universității din București. În anul 1943, este numit profesor de geometrie descriptivă la Politehnica București. În anul 1945, devine profesor universitar la catedra de analiză matematică, unde va rămâne până în anul 1957, când va deveni șef de catedră la Institutul Pedagogic din Timișoara și totodată directorul acestui institut în anul 1961.
 
În toamna anului 1962, Institutul Pedagogic transformându-se în Universitatea din Timișoara, Gheorghiu devine profesor de geometrie diferențială și șef de catedră la Facultatea de Matematică, pe care nu o va părăsi până în anul 1965, când devine profesor la Institutul Politehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej” din București.
 
Matematicianul Gheorghiu este autor a peste 70 de lucrări publicate, care s-au bucurat de aprecieri numeroase. În anul 1936, una dintre lucrări - „Culegere de probleme de trigonometrie” - a fost premiată de Academia Română.
 
În 1965 a conferențiat la Universitatea din Messina, apoi la Palermo și Milano. Activitatea sa este încununată de două titluri onorifice: din 1969 - membru corespondent al Academiei Peloritane din Sicilia, iar din 1971 - profesor emerit, cercetător onorific al Academiei Române - secția Științe Matematice.
 
Sursa text și foto: „Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească“, autor Constanța Călinescu