#citeșteDobrogea In Memoriam Jean Ionescu, la 91 de ani de la naștere. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Timp de peste două decenii, Jean Ionescu a condus destinele Teatrului Dramatic, fiind considerat directorul cu cel mai lung mandat, motiv pentru care, în 2018, în luna iunie, ZIUA de Constanța l-a adus în centrul atenției într-un eveniment în premieră dedicat comunității teatrale constănțene - #RespectTeatru.  
 
Constănțean get-beget, Jean Ionescu s-a născut în anul semicentenarului revenirii Dobrogei la țară, pe 9 iunie 1928. În 1957, Jean Ionescu este numit director artistic, iar Ion Drugan, director adjunct artistic. Primul său directorat ține până în 1969, când cele patru instituții profesioniste de spectacol fuseseră comasate într-un singur teatru, cu mari probleme de organizare și administrare. După trei ani de impresariat artistic, revine la conducerea teatrului până în 1984. A ținut piept cu calm, cu tact, cu înțelegere tuturor problemelor și oamenilor vremii. Și, în tot acest timp, a jucat.


 
Despre activitatea sa au scris cu multă considerație Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian în prețiosul volum „Thalia Ex-Ponto. La cumpăna dintre ani”, o lucrare ce ține loc arhivei pierdute.
 
„Pe Jean Ionescu îl cunoșteam din adolescență și nu doar din activitatea artistică. Elev de liceu fiind, în buna tradiție a educației ce se făcea copiilor în familiile cu venituri modeste, în paralel cu școala, muncea. Era vânzător în librăria «Naționala», cea mai mare a orașului, înainte şi în timpul războiului. (…) Nimic nu-mi stârneşte mai puternic pofta frenetică de a citi, ca amintirea acelei modeste librării ce mi-a deschis porţile lumii.
 
Jean Ionescu era un autodidact. Aș putea spune că de atunci, din adolescență și până la pensionare, nu l-am văzut niciodată fără o carte în mână. A fost un om auster, cu foarte multă personalitate, cu tact și cu răbdare, ceea ce i-a atras respectul tuturor, în teatru și în afara lui. Avea un glas generos și catifelat de bas, cum de puține ori am auzit, glas pe care nu-l ridica niciodată. Plutea într-un nor de fum de țigară, obicei de care nu s-a lăsat nici după interdicția dictată de medic, ca urmare a unei grave maladii de cord. Mi-l amintesc în Banul Miked, alături de Vraca (în rolul titular) la premiera «Vlaicu Vodă» din anul 1960. Rar, rarisim cred se pot întâlni pe scenă două asemenea voci și încă pe un text ca cel al lui Davila! Nu-l pot uita în rolul împăratului Octavian August din piesa «Ovidius» de Grigore Sălceanu (1957), an în care a devenit pentru o lungă perioadă director al teatrului (1957-69 și 1972-83). După cum, de neuitat rămâne în rolul bătrânului Chris din «Anna Christie» de O'Neill sau în Platon Krecet sau în Henri de Saint-Jean din «Paharul cu apă». A realizat un foarte cald moș Cadâr în «Tache, Ianke și Cadâr» și cu mare seducție intelectuală, un filosof, Blanda din «Scaunul» de Tudor Popescu, personaj care îl evoca pe Blaga. Fiecărui personaj pe care l-a realizat i-a împrumutat câte ceva din aplombul cu care era înzestrat de natură, din reținerea gravă cu care se angaja în orice tip de relații.
 
A fost, ca om, ca actor și ca director, foarte respectat, nu numai de către cei pe care îi conducea, ci și de către cei «de sus», pe care reușea fără prea multă vorbărie să-i țină la distanță. Totuși, în 1984, o tovarășă isterică de la nu știu ce comitet l-a poftit să-și dea demisia pentru că ar fi programat tendențios în zilele de 23-28 ianuarie niște titluri, existente de altfel, cu toate aprobările, în repertoriul curent. Spunându-i fără nici un ocol că ceea ce insinuează este o aberație, și-a dat totuși demisia care, evident, i-a fost rapid aprobată.
 
Spectacolele perioadei respective au fost: «Bunica se mărită», «Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă», «Beția sfântă» și «Mobilă și durere». Nu știu care dintre titluri a stârnit patima politică bolnavă a acelei tovarășe dar știu că a fost destul ca un conducător capabil al unei mari instituții artistice să-și piardă postul. Nu manifesta entuziasme facile, dar cu pedala rațiunii aflată mereu în funcțiune, era deschis oricărei inițiative, oricărei propuneri venite din colectiv și care ar fi urmat să propulseze teatrul constănțean. Aș spune că acest teatru a ajuns printre primele din țară - la ora când se afla pe această poziție - datorită, în bună măsură, și lui, tactului și autorității cu care acredita inițiativele.
 
În timpul primului său directorat, s-a încercat la Constanța o soluție «originală» de centralizare a tuturor instituțiilor artistice, sub forma unui complex cu conducere unică. Teatrul de Stat prezenta atunci spectacole de dramă și comedie, operă, operetă, balet, concerte simfonice, revistă, comedii muzicale, spectacole de păpuși și folclorice. Totuși, sub conducerea lui Jean Ionescu, care, ajutat de serioase studii economice și de 3 șefi de secție (fiecare teatru devenise o secție a complexului- mamut), reușea cu greu și cu pierderea sănătății să urnească din loc această invenție care n-a putut avea viață lungă. A exercitat timp de trei ani (între cele două directorate la teatru) funcția de director al Agenției Artistice a Litoralului (ARIA), fapt ce l-a pus în legătură cu toți marii actori și regizori ai țării, care l-au respectat pentru bunul-simț și politețea la care niciodată nu a renunțat, oricât ar fi fost de enervat.
 
A murit în anul 1994, într-o zi de ianuarie, încheind șirul actorilor dispăruți în această lună: George Stancu, Guțu, Stănciugel, Ion Andrei, cărora li s-a alăturat solidar, Ion Maximilian. A fost un șir de ani când apropierea acestei luni ne crea o veritabilă psihoză a deceselor.
 
Jean Ionescu este înmormântat la Constanța, oraș în care trăiesc fiica și nepotul său, venit pe lume după moartea bunicului.“
 
Citește și:

Jean Ionescu, cel mai longeviv director al Teatrului Dramatic
 
#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean 90 de ani de la nașterea actorului Jean Ionescu, directorul cu cel mai îndelungat mandat la Teatrul de Stat. Interviu acordat în anul 1966

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Medalia Jean Ionescu, simbol al recunoştinţei pentru o viaţă dedicată scenei
 
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Jean Ionescu 

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Actorul Jean Ionescu, cel mai longeviv director al Teatrului de Stat (galerie foto)