Erou

Am un prieten. Se numeste Rosu. Acum vreo doua saptamani se afla pe plaja, in Bulgaria, intr-unul din zecile de micute golfuri sau locuri de plaja. Dormea, mi s-a povestit, cand cei vreo treizeci de oameni au inceput sa se uite tot mai intens si alarmati la un cap de inotator care era, tot mai sigur, prea departe si prea obosit sa se mai poata intoarce vreodata singur la mal. Curentii erau puternici, valurile mari si marea furioasa. Sotia bulgarului facea ture mici in fata apei, prizoniera in cusca groazei. Intre timp fu sculat si Rosu. Cativa dintre malaci stateau cu picioarele in apa, incercand macar asa sa-si insele neputinta, dand insa infranti din cap. E prea departe. Rosu s-a apropiat de apa si a cantarit ditai marea. Era grea. Adrian plecase dupa labele de inot dar minutul era prea pretios. A sarit in apa. A inotat, el zice ca nu mult, cei de pe mal spun ca vreo zece minute. A ajuns langa bulgarul incremenit.

Continuarea pe http://www.dobro.ro/?p=3596