Se împlinesc 98 de ani de la moartea lui Alzheimer

   Aloysius ,,Alois" Alzheimer  s-a născut la 14 iunie 1864 și a decedat la 19 decembrie 1915.  A fost psihiatru german și neuropatolog, coleg cu Emil Kraepelin.
     Alzheimer a   identificat  primul caz de ,,demență presenile", pe care Kraepelin l-a numit mai târziu ,,boala Alzheimer”.
    Pe 3 noiembrie 1906, Alzheimer a dat o prelegere,  ce l-a facut celebru, în timpul careia a descris-o ca pe o,,boală neobișnuită a cortexului cerebral". Aceasta a afectat o femeie de 51 de ani.  În cazul ei, medicul  a vorbit despre pierderea de memorie, dezorientare, halucinații și în final deces, la vârsta de 55 de ani, în aprilie 1906.    Numele pacientei era Auguste D.
Post-mortem, examinarea  creierului a relevat trei lucruri: cortexul cerebral era mai subtire, au existat plăci în el, și în acest fel au fost descoperite pentru prima dată încurcăturile neurofibrilare.
     Până în 1911, descrierea bolii a fost folosită de către medicii europeni pentru a diagnostica pacienții din SUA.
     La mijlocul lunii decembrie 1915, Alzheimer s-a simțit rău în tren, în drum spre Universitatea din Breslau, unde a fost numit profesor de psihiatrie în 1912. Cel mai probabil el a avut o infecție streptococică, iar febra reumatică ulterioară și insuficiența renală au dus la apariția unor complicații. A murit de insuficiență cardiacă la vârsta de 51de ani  la Breslau, Silesia.
     Astăzi, diagnosticul patologic al bolii Alzheimer este încă, în general, pe baza acelorași metode de investigare utilizate în 1906. Acest lucru este remarcabil în comparație cu dezvoltarea metodelor de investigare pentru alte boli, și se vorbește despre calitatea de descoperire Alzheimer.
Afecțiunea Alzheimer este o boală, și nu face parte din procesul normal de îmbătrânire.