Lumea poeziilor Nicolae Iorga – Adesea...

Adesea'n nopţile de vară,

Când vântul parcă te desmiardă

Şi când a lunii albă pară

Pe geamuri vine să se piardă;

 

Când nu-i un glas în lumea'ntreagă

Decât o frunză ce se pleacă,

Ori un liliac cu-aripa bleagă

Ce prin frunziş vine să treacă,

 

Ţi se trezeşte-o amintire,

Un chip uitat de multă vreme,

Ce blând şi trist ca prin şoptire

În lumea-i cată să te cheme.

 

Un glas ce l-ai iubit odată

Pare că-ţi spune la ureche

O vorbă de demult uitată

Şi care-ţi pare-aşa de veche …

 

Te'ntorci atunci cu ani'n urmă,

Te faci iar om din alte dăţi,

Timpul trecut întreg se curmă

Şi cum erai atunci, te-arăţi.

 

În orice stea, ce trece-a lene,

Vezi ochi ce'n lacrimi i-ai lăsat,

Vântul ce tremură'n poiene

Îţi pare glasul cel uitat.

 

Şi când, trezit, îţi vii în minte,

Te miri obrajii cum sunt uzi

Şi cum în jurul tău cuvinte

De dor, ca'n vis, le mai auzi.

Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Nicolae Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

 

La data de 10 mai 1906, a fondat revista „Neamul Românesc”. Ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste”, revista era prezentată ca ziar politic de orientare națională și de atitudine democratică. Astfel, Nicolae Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice şi culturale din țară, dar şi străinătate.