Protectia civila in contextul poluarilor marine majore - 24.02.2009

Nr. 10/24 februarie 2009

„Cu viaţa mea apăr viaţa”
28 februarie 2009 - 76 ani de atestare documentară

Protecţia civilă în contextul poluărilor marine majore

Poziţia geografică a judeţului Constanţa conferă Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” statutul de unicat printre celelalte 41 de inspectorate judeţene, subordonate Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, printr-o misiune aparte: depoluarea marină
În cadrul ISU „Dobrogea”, la Serviciul Protecţie Civilă, îşi desfăşoară activitatea Compartimentul Depoluare Marină, structură care asigură, conform legii, Secretariatul Permanenet al CODM. Acest compartiment este singurul existent la nivel naţional, în judeţul Tulcea funcţionând doar o celulă de răspuns în cazul unei poluări marine majore. Atunci când se produc poluări marine, pe toată durata intervenţiilor pentru depoluare, în cadrul  secretariatului este coptat câte un reprezentant al instituţiilor prevăzute în plan, îndeplinind rolul de Secretariat Tehnic al CODM.
În „Planul Naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare”, sunt definite trei clase de poluare marină:
Ø minoră - nivel 1 - mai puţin de 7 tone de hidrocarburi descărcate;
Ø medie - nivel 2 - între 7 şi 700 tone de hidrocarburi descărcate;
Ø majoră - nivel 3 - peste 700 tone de hidrocarburi descărcate.
 Anul trecut, specialiştii din cadrul inspectoratului, prin Secretariatul Permanent al CODM, au monitorizat şi participat la 52 poluări marine şi terestre. Ţinând cont de criteriile de clasificare a poluărilor, toate evenimentele de acest gen înregistrate anul trecut, se încadrează în categoria poluărilor marine minore.
Tot în 2008, şeful Compartimentului Depoluare Marină, comandorul Vasile Cosma, a reprezentat atât ISU „Dobrogea” cât şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi implicit România, la nenumărate exerciţii, seminarii şi work shop-uri internaţionale organizate în cadrul Comisiilor Mării Negre şi nu numai. Mai mult, cdor Cosma şi echipa sa, au organizat şi desfăşurat, trimestrial, aplicaţii „BRAVO”. Acestea sunt exerciţii de comunicare între statele riverane Mării Negre şi vizează, exclusiv, modul de colaborare şi cooperare în cazul producerii unor evenimente de poluare majoră cu hidrocarburi.
„România a stabilit, prin legislaţie adecvată, un sistem naţional de acţiune împotriva poluărilor marine, care reprezintă ansamblul măsurilor de pregătire, răspuns şi cooperare în astfel de situaţii. Acest sistem este cunoscut şi apreciat în plan regional şi internaţional dar, din nefericire, stârneşte prea puţin interesul autorităţilor locale şi naţionale implicate în managementul situaţiilor de urgenţă”, a declarat şeful Compartimentului Depoluare Marină al ISU „Dobrogea”, cdor Vasile Cosma.
În speranţa că acest articol va aduce în vizorul celor care conduc destinele sistemului de management al dezastrelor şi problematica poluărilor marine cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, comandorul Cosma a amintit câteva dintre cele mai mari incidente de poluare marină produse în lume:
Ø 24 martie 1989 – Alaska – Petrolierul «Exxon Valdez» - peste 38.000 t produs petrolier deversate;
Ø 19 decembrie 1989 – Insulele Canare – superpetrolierul iranian «Kharg 5» - peste 72.000 t produs petrolier deversate;
Ø 10 august 1993 – Tampa Bay – Coliziune între trei nave – 1.280 tone de ţiţei deversate;
Ø 15 februarie 1996 – Anglia – Petrolierul «Sea Empress» - 70.000 t produs petrolier deversate, pata se întindea pe o suprafaţă de 25 mile;
Ø 12 decembrie 1999 – Coasta franceză a Atlanticului – Petrolierul «Erika» - 11.500 t produs petrolier deversate;

Ø 13 noiembrie 2002 – Spania şi Franţa – Petrolierul «Prestige» - peste 76.000 t produs petrolier deversate.

Purtător de cuvânt,
Paula Anghel

Informaţii suplimentare
Comandamentul Operativ pentru Depoluare Marină (CODM), organism de planificare, coordonare şi conducere a activităţilor în caz de poluare marină, a fost înfiinţat prin HG 1593/2002, modificată prin HG 893/5 iulie 2006, privind aprobarea „Planului naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare”. Comandamentul este împuternicit să acţioneze în zona de acoperire a plan menţionat şi funcţionează ca centru naţional de intervenţie de urgenţă, cu rol de bază operativă a tuturor acţiunilor de combatere a poluărilor marine cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare.

CODM este condus de un coordonator general în persoana prefectului judeţului Constanţa, de un coordonator general adjunct în persoana preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa şi este constituit din reprezentanţii desemnaţi ai tuturor structurilor implicate în managementul poluărilor marine.
În caz de răspuns, CODM are în subordine:
    a) Divizia pentru Operaţiuni Maritime (DOM), localizată la Autoritatea Navală Română, care acţionează pe mare şi este condusă de reprezentantul ANR;
    b) Divizia pentru Operaţiuni Terestre (DOT), localizată la ISU „Dobrogea”, constituită din forţele de intervenţie stabilite de CODM, care acţionează pe uscat şi este condusă de şeful inspectoratului.
    Atribuţii:
· elaborarea scenariilor de risc;
· evaluarea efectelor incidentului de poluare marină majoră cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare;
· coordonarea răspunsului;
· coordonarea în timpul pregătirii sistemului naţional de răspuns;
· asigurarea fluxului informaţional şi de comunicaţii;
· constituirea unei baze de date cuprinzând hărţile cu zonele de risc, cu zonele sensibile şi ariile ce trebuie protejate, informaţii statistice privind curenţii marini şi parametrii hidrometeorologici şi copiile planurilor locale de acţiune;
· identificarea, elaborarea şi actualizarea listei forţelor de intervenţie cu echipamentele de răspuns şi comunicaţie care aparţin unităţilor ce fac parte din sistemul naţional;
· participă cu forţe şi mijloace de intervenţie la solicitarea altor state, în cazul poluărilor marine cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, în cadrul cooperării regionale;
· stabileşte necesarul de resurse materiale şi financiare pentru aplicarea planului şi modul de utilizare a acestora;
· asigură informarea autorităţilor internaţionale, naţionale şi a publicului;
· întocmeşte programul de exerciţii periodice;
· asigură organizarea administrativă şi financiară în cazul intervenţiilor.