De ce stă Mazăre cu capu' la cutie?!

Mai un pinguin, mai o unduire a şoldurilor, o ieşire necontrolată sau un dans brazilian. În orice caz, după ce a spus cu guriţa lui că va sta cu „capu' la cutie", Mazăre a fost, parcă, mai vizibil ca oricând. Dar iată că acum, în plin scandal cu vameşii, în plină agitaţie, când oameni văzuţi ca fiind ai PDL-ului au fost arestaţi, când inamicul lui politic (cel puţin în plan teoretic), Mircea Banias, este anchetat şi măscărit pe la toate posturile TV şi prin toate ziarele, acum când poartă acelaşi hram cu fostul şef al PDL-ului, cel de inculpat, iartă că Ştefan de Constanţa tace mâlc. De ce? Eu înţeleg, pe de-o parte, teama unuia care ştie că poate ajunge în orice moment în locul acelui individ care acum fie îşi simte ameninţată libertatea, fie se consideră hărţuit ori, pur şi simplu, nu găseşte destule covoare sub care să ascundă gunoiul pe care l-a făcut. Aşa, în plan ideatic, putem accepta că oricine aflat pe o anumită poziţie sau căruia i s-a atribuit un anume rol într-o poveste, poate solidariza, chiar şi inconştient, cu unul săltat din casă de mascaţi şi pus frumos în „distribuţia" de aur a unei pelicule ce îi transformă în inculpaţi. Uşor o fi?! De câte ori nu aţi citit sau nu am scris noi: coinculpatul?! Uite, cum era înainte Valentin Gheorghe Ionescu coinculpatul sau colegul de inculpare a lui Radu Mazăre, aşa sunt acum Mironescu şi Bogatu colegii de inculpare ai lui Mircea Banias. Revenind la tăcerea cu care ne serveşte acum Radu Mazăre, nu mă pot opri să mă mir că acum, când adversarul îi era în genunchi, nu i-a dat lovitura finală. De ce nu arată că oamenii lui Boc şi ai Elenei Udrea sunt corupţi? De ce nu urlă că Bogatu s-a aflat la conducerea Portului şi că portocaliii au dat o mare buleală? De ce nu reclamă, nu arată cu degetul, nu lipeşte bileţele pe panoul de la primărie? De ce nu aruncă replici acide, de ce nu foloseşte momentul?! Explicaţia-i numai una... şi nu are nicio legătură cu mărinimia sau cu mila faţă de nişte oameni deja terminaţi. Nici măcar cu faptul că, la un anumit nivel, prin conexiuni, a făcut ceva afaceri cu unii dintre cei care apar în dosarul „Containerul". Are legătură cu frica şi cu văzutul în locul inculpatului care a avut mai mult ghinion şi a ajuns la „răcoare". Şi cu faptul că unii devin conştienţi că toate, dar toate, se întâmplă la timpul lor.