Editorial Viaţa nu-i făcută numai din fotbal

Echipa naţională de fotbal a României a venit pe scut de la Campionatul European din Franţa, iar comentariile la adresa evoluţiilor tricolorilor (jucători care au dezamăgit o ţară întreagă) au rămas vii multe zile după ce Tătăruşanu şi compania s-au întors cu coada între picioare de la Euro. S-a tot comentat şi s-a despicat firul în patru, în schimb, performanţe remarcabile ale sportivilor români, de la alte discipline, precum gimnastica aerobică şi scrima, apărute în aproximativ aceeaşi perioadă, au trecut parcă neobservate, plătind, ca de obicei, tribut poziţiei inferioare (în România) faţă de fotbal, pe care nu o merită.
 
La Euro, ne-am hrănit speranţele dintr-un meci de debut cu Franţa, în care România a pierdut pe final. În continuare însă, dezamăgire totală, un egal cu iz de eşec în partida cu Elveţia şi o înfrângere ruşinoasă cu Albania. Tricolorii n-au reuşit să iasă dintr-o grupă accesibilă, sfârşind, lamentabil, pe ultima poziţie. Lipsa de valoare, mentalitatea de învinşi, nu de învingători a jucătorilor, jocul la mica ciupeală, deciziile proaste de pe banca tehnică şi din birourile federale au conturat eşecul uneia dintre cele mai slabe Naţionale a României, dacă nu cea mai slabă, pe care am văzut-o eu de când mă uit la fotbal.
 
Expresie şi rezultat al unui fotbal românesc în suferinţă, în care joacă mai bine şi strâng mai mulţi spectatori la meciuri insolvenţa, falimentul, DNA-ul, procesele din instanţă şi condamnările, reprezentativa tricoloră a continuat să strângă însă comentarii şi să se menţină în prim-plan şi după ce s-a făcut de băcănie în Franţa. Între timp, ca să dau numai două exemple, România a obţinut rezultate remarcabile la alte sporturi (gimnastică aerobică şi scrimă), la Mondiale şi Europene, dar peste care s-a trecut parcă prea uşor.
 
La Campionatul Mondial de gimnastică aerobică, unde CS Farul Constanţa a avut zece sportivi, România a obţinut trei medalii (aur, argint şi bronz), Corina Constantin, de la Constanţa, încoronându-se regină a lumii la individual. A urmat scrima, unde finala individuală feminină de la spadă a fost una românească, Simona Gherman - Ana Maria Popescu. Deci, aur şi argint pentru România! În plus, echipa noastră masculină de sabie a obţinut bronz continental, la fel ca reprezentativa feminină de spadă.
 
Cât s-a vorbit şi cât s-a comentat pe marginea acestor succese, pe marginea adevăratei performanţe? Am adus în discuţie numai două cazuri, gimnastica aerobică şi scrima, dar istoria e veche, de când lumea şi pământul, iar lista, infinit mai lungă. E adevărat, nu neg, fotbalul e sportul-rege, are cei mai mulţi supuşi, dar atenţia trebuie îndreptată şi către sporturile care chiar au rezultate. La fotbal, Generaţia de Aur s-a dus, piciorul magic al lui Hagi a rămas în amintirea noastră, iar măreţia a fost înlocuită de mediocritate. Fotbalul mioritic este în cădere liberă, iar dacă n-ar fi drepturile de televizare şi unele autorităţi locale, ar închide ochii. Astfel că să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Să-l mai băgăm în seamă şi pe el. Viaţa nu-i făcută numai din fotbal, sunt şi alte sporturi.