Eu cu cine votez?!

Duminică mergem la vot. Nu simt nicio emoţie, nicio tresărire. Doar o mare lehamite. 

În situaţia mea sunt, probabil, mulţi. Votul nu este obligatoriu, însă simt că trebuie să votez. Acum, că am stabilit asta, trebuie să mă gândesc cu cine. Problema mea este că în colegiul de care aparţin nu candidează niciunul dintre politicienii pe care i-aş vota (extrem de puţini la număr) şi care fac parte din partide diferite. Aşa că stau şi mă gândesc ce fel de exprimare liberă prin vot a opţiunii uninominale poate fi acest sistem de vot care pe mine mă „obligă" să votez un candidat care nu-mi place. Repet, nu îmi place de niciunul dintre politicienii care candidează în colegiul meu. Nu am încredere în ei, nu mă reprezintă. În plus, nu au în programul lor de campanie nimic ce m-ar interesa pe mine, un cetăţean de rând, care fac parte din segmentul de tineri. Prin urmare, pentru ce să votez? Nu mă impresionează nici discursurile lor electorale, pentru că ştiu că sunt repetate în oglindă şi că seamănă cu cele ale parlamentarilor care azi îngroaşă rândurile Parlamentului şi care nu au făcut nimic pentru ţărişoară, aşa cum siropos promiteau că vor face în 2004. Nu au mişcat un deget şi, uneori, nici picioarele sau altă parte a corpului, pentru a se duce la Parlament. Au mâncat banii statului degeaba, primind pe deasupra şi bani de chirii, deşi nu aveau nevoie, sau multe alte sporuri pe care nici nu le putem însuma. Probabil că astăzi, ca şi atunci, pe candidaţii care-şi doresc să meargă la „birou", în Parlament, să aibă unde se duce şi de unde veni, îi bufneşte râsul în sinea lor, când se aud vorbind. Am studiat activitatea acestor parlamentari care ne-au cerut votul în 2004 şi, credeţi-mă, din cei aleşi în circumscripţia Constanţa, şi-au făcut treaba, cât de cât, o mică parte, îi numeri pe jumătate din degetele de la o mână. Restul, ba şi-au pierdut vremea cu declaraţii politice la adresa adversarilor, ba au apărut prea des la televizor, ba şi-au văzut de propriile afaceri. Deci, revin cu întrebarea, fără să fiu turmentată, eu cu cine votez? Să-l votez pe totemul de la PNL, care se vede veşnic parlamentar? Sau pe fostul lui coleg de partid, care se agaţă cu disperare de un nou mandat? Sau pe alţii ca ei, dornici de o sinecură în Parlament, pe banii românilor? Chiar că nu ştiu. Vreau să merg la urne duminică, dintr-un simţ civic pe care mi l-au insuflat ai mei, însă nu ştiu cui o să-i dau votul meu. Mai am cinci zile să mă hotărăsc.