Stanca, Dutu, Comanici unde-i onoarea noastra?

In copilarie, aparuse un grup muzical, cunoscut sub numele de Trio Do-Re-Mi. Cu timpul, expresia a devenit valabila, ca si in cazul fratilor Petreus, pentru ironizarea unor persoane care se aflau intr-o ipostaza ridicola.

Cam aceasta este situatia celor trei din titlul editorialului meu de azi. Anul acesta, politica locala a fost zguduita de trei scandaluri. Toate finalizate, intr-un fel sau altul, cu excluderea protagonistilor. Primul a fost cel al lui Petre Stanca. Pe care PSD-ul l-a dat afara din randurile sale. Nu are importanta nici cum, nici pentru ce. A urmat un sir de scandaluri, de declaratii, de o parte si de cealalta a taberelor. Stanca a ramas pe dinafara. A urmat episodul Stelian Dutu. Scenariul, acelasi: pentru tot felul de neplaceri pe care le-ar fi adus partidului, organizatiei judetene, si el a fost exclus. Dutu a tot sperat ca va fi reabilitat de un sondaj. Care a mai fost facut sau nu. Dar n-a fost sa fie. Si, si-a dat demisia. Dar, cand? Si cu ce pret? Printre altele, cu cel al bulversarii activitatii partidului. Acum, in prag de alegeri. Cand toata lumea este chitita pe castigarea de primarii si de locuri in consiliul local sau judetean. Spuneam ca si-a dat demisia. Altii spun ca ar fi fost un fel de dare-afara, in caz ca nu si-ar fi dat demisia. Asa, sa dea mai frumos la imagine. Ei, bine, a urmat cazul, ultimul deocamdata, al lui Radu Comanici. Pe care Partidul Romania Mare l-a dat afara. Pe motiv ca a schimbat listele de candidati si nu ar fi dus-o la biroul electoral pe cea aprobata de centru. A fost dat afara din partid. Dar nu s-a lasat. El nu cedeaza postul de vicepresedinte la Consiliul Judetean. A iesit imediat, a doua zi, si a facut declaratii de presa. A facut spume la gura impotriva celor pe care i-a servit pana acum. Si crede ca, daca musca mana care l-a hranit, va ajunge sa fie primit in ograda altui partid. Desigur, pe functie. O chestie au demonstrat toti: ca nu stim sa pierdem. In cazul nostru, nici Stanca, nici Comanici. Poate Dutu, dar nu sunt prea sigur. Pentru toti este valabil un numitor comun: fiecare, la partidul pe care l-a condus, s-a crezut buricul pamantului. Si ca, fara el, nu se mai poate in partid. Niciunul dintre ei nu a priceput ca de-aici, asa cum mai spuneam si cu alta ocazie, au fost trasi pe linie moarta. Si ca trebuie sa lase locul altora. Dar nu. Mai bine circ. In defavoarea onoarei.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}