Interviu Online

Interviu online cu actorii Teatrului de Stat Constanţa Ileana Ploscaru şi Dan Cojocaru „Spectatorii de teatru nu trădează teatrul. Vă aşteptăm la «Bătrâna şi hoţul»!“

În comedia contemporană cu accente de dramă „Bătrâna şi hoţul“, scrisă de băcăuanul Viorel Savin, în regia lui Iulian Enache, care se joacă pe scena teatrului constănţean, Ileana Ploscaru interpretează rolul unei bătrâne profesoare de desen, văduva unui pictor celebru, „victimă“ a unui hoţ de tablouri, întruchipat de Dan Cojocaru. Hoţul, care îşi face intrarea cu abilitate, escaladând o fereastră la miezul nopţii, este, la început, sigur pe sine, foloseşte cuvinte grele, tăioase, care se rostogolesc ca un bolovan, numai din dorinţa de a păstra controlul asupra situaţiei. 
 
Astăzi, de la ora 19.00, îi puteţi vedea pe scena Teatrului de Stat Constanţa. În avanpremieră, i-am invitat la un interviu online, să ne vorbească despre teatrul ca mod de viaţă.
 
Întrebările redacţiei:

 
Doamna Ileana Ploscaru, dacă aţi fi din nou în faţa comisiei de la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca şi aţi avea la dispoziţie doar trei cuvinte pentru a vă prezenta, cum ar suna această expunere?

Vreau teatru, vreau să joc teatru, vreau să mă fac actriţă.
 
Domnule Dan Cojocaru, simt nevoia să vă întreb: ce mai fac copiii dvs. talentaţi din trupa ARCA şi ce repetaţi acum?

Copiii din trupa ARCA au crescut, o parte dintre ei au intrat la instituţii de învăţământ superior, acum suntem într-o perioadă de reîmprospătare a trupei, urmând să pregătim, ca în fiecare an, spectacolul pe care îl vom prezenta de Crăciun. Sunt şi cei care, dintr-un motiv sau altul, au renunţat, dar, de fiecare dată, sunt mai mulţi cei care îşi doresc să intre să facă parte din trupă. Pe lângă trupa ARCA, a mai apărut un proiect nou, trupa de teatru THETIS a Asociaţiei Nevăzătorilor din Constanţa, cu care am început să colaborez.  
 
Doamna Ploscaru, filmul v-a atras? De ce teatru şi nu film?

Povestea este ceva mai lungă. În 1950, când am încheiat facultatea, nu se făcea pregătire pentru film. Apoi, noi, cei din provincie, nu prea am fost solicitaţi. Şi cel mai important lucru, se pare că nu sunt telegenică. În schimb, pe lângă teatrul de pe scenă, am făcut mult teatru radiofonic, care mi se pare foarte important pentru cei care n-au televizor sau mai ales pentru cei nevăzători. Am jucat şi în film însă, de pildă în „Faleze de nisip“, în regia lui Dan Piţa.
 
Următoarea întrebare este pentru amândoi: cu ce actor/actriţă aţi fi vrut să jucaţi şi nu aţi avut ocazia?

Ileana Ploscaru: Am avut bucuria ca, pe lângă colegii mei foarte talentaţi, să joc cu George Vraca şi cu Sebastian Papaiani. Aş fi vrut să joc alături de Victor Rebengiuc, în „Doi pe un balansoar“, dar nu am avut noroc. 

Dan Cojocaru: Mi-ar fi făcut mare plăcere să fi fost pe scenă în 1982 într-un spectacol montat de Liviu Ciulei cu trupa de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, trupă din care făceau parte Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc şi mulţi alţi mari actori ai scenei româneşti.

Din 1961 jucaţi aici, la Constanţa, traversând atâtea decenii, de la teatrul clasic şi la teatrul în care şi-a făcut loc, încet-încet, şi tehnologia multimedia. Este teatrul, în acest moment, între convenţional şi know-how?

Nu cred că între teatrul clasic şi cel modern este o discrepanţă prea mare pentru un actor. Actoria o poţi face în orice condiţii. Şi cred că actorii români, sigur, mai ales cei tineri, nu găsesc niciun impediment în a face artă valabilă, indiferent că este clasic sau modern.  
 
Din nou, o întrebare comună: de unde vă luaţi energia, puterea, optimismul, forma de seducţie, magia, dacă vreţi?


Ileana Ploscaru: Cred că Dumnezeu te înzestrează, pe lângă talent, şi cu o fire anume. Toate acestea le găseşti în tine, nu se pot împrumuta, nu se pot găsi în altă parte, decât în eul tău. Din fire, sunt optimistă şi cu o voinţă extraordinară de a nu ceda în faţa vârstei. 

Dan Cojocaru: Cred că cel mai frumos moment pe care îl poate trăi un actor este acela de la finalul spectacolului, moment în care eşti răsplătit prin aplauzele spectatorilor. Ceea ce actorii fac pe scenă, din punctul meu de vedere, nu este nimic altceva decât o declaraţie de dragoste adresată lor. Energia, puterea, optimismul, magia, aşa cum spuneţi dumneavoastră, le primim încărcându-ne din această formă de energie, transmisă nouă de public. Este adevărat, e o diferenţă mare între o sală arhiplină şi una ale cărei locuri nu au fost ocupate în totalitate, dar noi am avut surpriza să jucăm şi pentru foarte puţini spectatori, care ne-au dăruit foarte mult. Este un raport de schimb, firesc, prin care primeşti cel puţin la fel de mult cât dăruieşti.    

Amândoi călătoriţi destul de mult. Există un loc în care vă doriţi mult de tot să ajungeţi?

Ileana Ploscaru: Îmi doresc să ajung în foarte multe locuri. De la Polul Nord, la Polul Sud, pe toate continentele. Păcat că viaţa este atât de scurtă şi nu poţi să le cuprinzi pe toate. Dar ceva totuşi îmi doresc din tot sufletul: să asist măcar o dată în viaţă la un spectacol shakesperian, la Teatrul Globe. 

Dan Cojocaru: Am să citez din ilustra mea doamnă profesoară şi am să spun doar atât: idem.   

Apropo de călătorii, doamna Ploscaru. Citeam într-un interviu pe care l-aţi acordat la un moment dat că viaţa a făcut în aşa fel încât aţi avut plăcerea să străbateţi ţara în lung şi în lat pe motocicletă şi chiar aţi condus o motocicletă cu ataş...

Este adevărat. Şi aşa am învăţat ca, mai târziu, să conduc şi o maşină. Dar vreau să spun că ţara mi s-a părut mult mai frumoasă de pe motocicletă, şi ziua, şi noaptea. 
 
Domnule Cojocaru ce aţi învăţat de la prof. Ileana Ploscaru în timpul studenţiei? Dar de pe scenă, din piesele în care aţi jucat împreună?

Dan Cojocaru: Din păcate pentru mine, şi cred că şi pentru o parte din colegii mei de facultate, la vremea respectivă, nu am fost destul de înţelepţi ca să putem primi tot ceea ce doamna Ileana Ploscaru avea de oferit. Norocul meu a fost să urc pe scenă alături de colega, de această dată, Ileana Ploscaru, aflat eu la vârsta la care nu-mi mai permit luxul de a greşi. Ileana Ploscaru ne învaţă pe toţi în primul rând că această meserie nu se poate face fără disciplină şi rigoare aproape militară. Nu îmi permite doamna Ileana să greşesc, mă corectează de fiecare dată atunci când este nevoie şi, mai mult decât orice, este actriţa din energia căreia ne hrănim cu toţii pe scenă. 

Ileana Ploscaru: Aş vrea să-l completez pe colegul meu Dan Cojocaru. Am crescut într-un teatru, Naţionalul din Cluj, unde partenerii mei erau foştii profesori, toţi mari actori, care nu şi-au terminat cursurile la Institut, le-au continuat pe scenă, urmărind dezvoltarea tinerilor actori. Asta am învăţat, asta fac şi asta ar trebui să facă toţi actorii de vârstă faţă de actorii tineri, pe care să-i ajute să se dezvolte cât mai mult posibil.    
 
Sâmbătă veţi urca din nou pe scena Teatrului de Stat Constanţa, în „Bătrâna şi hoţul“, în regia lui Iulian Enache. O oră şi jumătate, în care publicul va asista la un dialog despre viaţă şi moarte, până la urmă. Povestiţi-ne un moment amuzant sau, din contră, hilar, din timpul repetiţiilor la această piesă!

Ileana Ploscaru: Este o piesă unde nu-ţi permiţi nici glumiţe, nici improvizaţii de niciun fel, piesa cere foarte multă concentrare. Nu am avut parte de astfel de momente.

Dan Cojocaru: În general, eu sunt cel care, în alte spectacole, improvizez tot felul de giumbuşlucuri, dar aici, doamna Ileana a intrat atât de bine în rolul „bătrânei“, încât l-a potolit nu doar pe hoţ, ci şi pe Dan Cojocaru. Nu ne putem permite nici măcar să fim superficiali. Chiar şi momentele în care se râde copios vin după chestiuni serioase, este o comedie de situaţie.
   
Doamna Ploscaru, cineva m-a rugat să vă întreb despre Florin Piersic, tânăr elev pe atunci, care vă însoţea o bucată din drumul până acasă, după ce vă urmărea cu sufletul la gură pe scena teatrului din Cluj-Napoca.

Florin Piersic era elev, eu eram o actriţă foarte tânără. Pentru mine, era un copil îndrăgostit de teatru. Nu am avut ocazia să colaborăm profesional, ulterior.
  
Vreau să discutăm şi despre compromis în
 teatru. Indiferent de meseria pe care o practicăm, toţi ne ferim să discutăm cu voce tare despre acest subiect. Aţi făcut compromisuri în carierele dvs.?

Ileana Ploscaru: Da, am făcut iar de unul sigur mi-e chiar ruşine. Am jucat aici la Constanţa, cu Sebastian Papaiani, în anii '90, în spectacolul „Un bărbat şi mai multe femei“. Am intrat în spectacol, ca să salvez premiera, şi nu am avut timp să mă pregătesc pentru rolurile pe care urma să le joc. 

Dan Cojocaru: Există în teatru genul de actor care, atunci când vine un regizor şi i se propune un rol, înainte de a accepta, îşi numără replicile. Compromisurile mele de la venirea în teatru au fost legate de faptul că am acceptat roluri pe care alţii le-au refuzat. Şi am făcut, de pildă, din personajul judecătorului din „Nunta lui Figaro“ un curs pentru studenţii de la teatru.
 
Cât de importante sunt relaţia actor - regizor, relaţia actor - actor, urmată de relaţia actor - spectator?

Ileana Ploscaru: Relaţia dintre actor şi regizor mi se pare firească. Regizorul îţi propune o partitură pe care tu trebuie să ţi-o însuşeşti. Relaţia se concretizează de fapt atunci când tu, actor, reuşeşti să te încadrezi perfect în viziunea regizorală. Iar între actor şi actor este nevoie de sprijin reciproc şi în repetiţii, şi în spectacol. Relaţia actorului cu publicul este transfer de energie. Actorul simte sala după felul cum ascultă sau se foiesc pe scaun. Nu-i vezi pe spectatori, dar îi simţi. 

Dan Cojocaru: Sunt mai multe feluri de actori, cum sunt mai multe feluri de regizori. Depinde, de cum reuşesc să se pună de acord. Relaţia actor - regizor trebuie să conducă la produsul finit care este spectacolul şi în care actorul îşi aduce contribuţia de creator al personajului pe care îl interpretează, în desenul final realizat de regizor. Teatrul este un joc de echipă. Se poate întâmpla ca un coleg să nu fie într-o formă prea bună, şi atunci trebuie ajutat de echipă.   

Sunt spectacole şi spectacole, dar cum rămâne cu mitul spectatorului care nu vine la teatru şi preferă să meargă într-o cafenea sau la cinematograf?
 
Ileana Ploscaru:
 Spectatorul de teatru nu trădează teatrul. Sunt teatre care au norocul să aibă public statornic. La Cluj, de pildă, erau importante spectacolele jucate numai pentru studenţi. Păcat că nu se întâmplă şi la Constanţa! Cei care iubesc teatrul vin să ne vadă, ceilalţi, păcat pentru ei. 

Dan Cojocaru: Eu cred că locul teatrului este în teatru. Cutia magică este acolo. Nu sunt împotriva experimentelor, dar nu-mi pot imagina teatrul în zăngănit de pahare sau zornăit de furculiţe. Este o formă de spectacol şi aceea, pe care totuşi nu aş numi-o teatru. Este interesat de urmărit evoluţia tehnologiei în continuare, iarăşi eu cred, că smartphone-ul este un inamic demn de luat în seamă. Publicul există, iar dovada constă în faptul că spectacolul „Bătrâna şi hoţul“ s-a jucat de la premieră numai cu casa închisă.   
 
Aş vrea să atingem puţin şi subiectul şcolii de teatru româneşti. Domnule Cojocaru, dvs. lucraţi foarte mult cu tinerii, dvs., d-na Ploscaru, aţi cochetat cu catedra de teatru. Cum aţi descrie, din această perspectivă, drumul străbătut de tânărul care se visează actor sau regizor către scenă şi până la inima publicului? Şi după ce ajunge pe scenă, cum trebuie să fie acolo, pentru a rezista şi a face performanţă?

Ileana Ploscaru: Eu am lucrat cu o clasă de actori gata formaţi la revistă şi la teatrul de copii. A fost foarte greu, pe mulţi i-am convins, pe alţii nu am reuşit că trebuie să înveţe actorie. Noi ne-am împărţit timpul între teatru, muzică şi dans. Nu întotdeauna s-a înţeles care este lucrul cel mai important. Ce a reuşit, de pildă, Diana Cheregi a fost să facă din lecţiile de vorbire o artă. Nu ştiu dacă s-a întâmplat şi la Constanţa, dar am auzit că la UNATC s-ar fi renunţat la orele de vorbire scenică. Din păcate, se va vedea acest lucru pe scenă, când viitorii actori nu vor face diferenţa între teatru şi film. 

Dan Cojocaru: Eu cred că în ceea ce priveşte şcolile de teatru, în general, ar trebui să se pornească de la ideea ca studenţii să nu mai fie minţiţi. Nu toţi pot face această meserie. Din păcate, în această goană după studenţi, s-a produs o inflaţie, care, din punctul meu de vedere, nu e benefică, dimpotrivă. Este nevoie de o oarecare rigoare, începând cu admiterea şi până la finalul facultăţii. Pentru că numărul de teatre a rămas acelaşi, unde vor merge oare cei care termină facultatea?   
 
Există o reţetă a actorului de succes? Este profitul sinonim cu succesul?

Ileana Ploscaru: Nu ştiu daca există o reţetă. Scena îşi spune cuvântul, până la urmă, chiar dacă a apărut şi în România meseria de impresar. Profitul nu are nicio legătură cu succesul. Calităţile actoriceşti şi modul cum eşti promovat stau însă la baza succesului în teatru. 

Dan Cojocaru: Dacă vrei să faci bani, nu te faci actor de teatru. În cinematografie este diferit. Acolo poţi să şi câştigi şi să îţi foloseşti faima pentru a obţine alte roluri. România nu are o industrie cinematografică. Noi facem film de artă, în general.   

Domnule Cojocaru, dacă ar fi să alegeţi între televiziune, teatru sau catedră, în acest moment al vieţii dvs, pentru ce ați opta?

Dan Cojocaru: Fără niciun fel de ezitare, aleg teatrul şi catedra de la liceu.
 
În ce spectacole jucaţi, fiecare dintre dvs., în această stagiune, pe scena Teatrului de Stat Constanţa?

Ileana Ploscaru: „Bătrâna şi hoţul“, „Titanic Vals“ şi „Scaiul“.

Dan Cojocaru: „Bătrâna şi hoţul“, „Să ne răzbunăm, iubito!“, „Scaiul“, „Eutopia“, „Nişte năroji“ şi „Dionysos“.   

Vă rog să lansaţi o invitaţie constănţenilor pentru spectacolul de sâmbătă seară!

Ileana Ploscaru: Vă invităm din toată inima să veniţi în general la teatru şi în această seară la spectacolul „Bătrâna şi hoţul“. (Distribuţie: Bătrâna - Ileana Ploscaru, Hoţul - Dan Cojocaru, Alina Manţu şi Alexandru Medveghi. Regia: Iulian Enache, Scenografia: Lăcrămioara Dumitraşcu, Muzica: Adrian Mihai).
 
 


Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Astăzi se împlinesc 61 de ani de la înființarea Teatrului de Păpuşi Constanţa

14 Dec 2017 212

Un cunoscut actor român ar fi împlinit 99 de ani. Acesta a fost inclus in Cartea Recordurilor

14 Dec 2017 224

În luna decembrie 2016, clădirea a revenit în patrimoniul CJC O nouă licitaţie pentru demolarea anexelor Teatrului de Vară din Mamaia

09 Dec 2017 1200

„Ovidius in love” – un spectacol fabulos. Au mai rămas patru reprezentanții

06 Dec 2017 373

#sărbătoreşteDobrogea Mesaj Dana Dumitrescu, director general al Teatrului de Stat Constanţa-Dobrogea are nevoie de un TEATRU NAŢIONAL

28 Nov 2017 939

UPDATE. Imagini de la eveniment. Marii artiști, trecuți în neființă, omagiați la Constanța. Unde poate fi aprinsă o lumânare în memoria artiștilor (galerie foto+video)

27 Nov 2017 1262

La Teatrul de Stat Constanța „Ovidius In Love. Jurnalul unui exilat îndrăgostit“, premieră și reprezentații gratuite

24 Nov 2017 1007

Când a fost ultima oară la Constanţa A murit actriţa Stela Popescu!

23 Nov 2017 2583

Tomitanii, invitaţi la spectacol „Ovidius in Love“, pus în scenă la Teatrul de Stat Constanţa de regizorul Alexander Hausvater

23 Nov 2017 642

Violonistul Alexandru Tomescu a revenit la Constanța, pe scena unde și-a început cariera solistică în urmă cu 32 de ani (video)

12 Nov 2017 960

Știați că...? Ștefan Bănică Senior ar fi împlinit astăzi 84 de ani

11 Nov 2017 848

Stare de alertă la Moscova. Apeluri anonime au anunțat amplasarea unor dispozitive explozive. Teatrul Bolșoi a fost evacuat

05 Nov 2017 770

Spectacolul ”Gaițele”, din nou, pe scena Casei de Cultură din Constanța. Cine face parte din distribuția piesei de teatru

02 Nov 2017 839

Nu lăsați ploaia să vă țină în case, mergeți la teatru!

28 Oct 2017 1048

Spectacol de teatru „Ovidius a fost aici” și vernisajul expoziției „Publius Ovidius Naso la Pontul Euxin - bimilenar”, la Muzeul de Artă Constanța

23 Oct 2017 1096

Știați că...? Se împlinesc 21 de ani de la dispariția lui Oleg Danovski

21 Oct 2017 366

Știați că...? Ion Dichiseanu împlinește astăzi 84 de ani

19 Oct 2017 616

Ce asociații vor să organizeze Festivalul Iernii 2017 și Revelion 2018 la Constanța. Ce sume de bani sunt prevăzute pentru aceste evenimente

16 Oct 2017 1137

Un mare actor român ar fi împlinit 86 de ani

20 Sep 2017 508

Constanţa de odinioară Dacă erai sceptic sau ironic, nu aveai voie la cămin! (galerie foto)

19 Sep 2017 2789

Duminică, 10 septembrie „Răţuşca cea urâtă“ deschide stagiunea Teatrului pentru Copii

09 Sep 2017 1312

Restricții de circulație în acest weekend la Constanța. Eveniment stradal în centrul vechi

08 Sep 2017 1986

Revista presei locale

05 Sep 2017 848

Revista presei locale

04 Sep 2017 1009

Doliu în teatrul românesc! O actriță a Teatrul Naţional Bucureşti a murit la 49 de ani

03 Sep 2017 2984

Parada Art District 2017 Constanța Arlechini, balerine gigant, insecte uriașe. De pe bulevardul Tomis în Piața Ovidiu. O mare scenă de teatru (galerie foto+video)

02 Sep 2017 3196

Revista presei locale

02 Sep 2017 1112

Revista presei locale

30 Aug 2017 975

Una dintre marile actrițe din România împlinește 88 de ani

09 Aug 2017 589

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Corneliu Leu (galerie foto)

07 Aug 2017 3225

Actorul Marcel Iureș împlinește 66 de ani

02 Aug 2017 716

Un celebru actor american împlinește astăzi 58 de ani

26 Jul 2017 739

Au reînceput lucrările de excavare la Efesul Mării Negre. Descoperiri istorice uimitoare despre teatrul antic și grupurile ocupaționale

25 Jul 2017 1660

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Cătălina Buzoianu, Marcel Chirnoagă, Mioara Cremene sau cum s-a născut „Pentesileea“ la Constanţa (galerie foto)

03 Jul 2017 2298

Foc şi apă la Poarta I. Festivalul „Miturile cetăţii“ se încheie cu un spectacol, cum n-a mai văzut Constanţa. Grăbiţi-vă să luaţi bilete! (galerie foto)

27 Jun 2017 1982

Mormântul Hypogeu, Edificiul Roman cu Mozaic, Cetatea Carsium, din nou în atenția consilierilor județeni. Se aprobă demolarea anexelor Teatrului de Vară din Mamaia

26 Jun 2017 3390

Teatrul pentru Copii şi Tineret Constanţa Festivalul „Miturile Cetăţii“ reprezentat printr-o serie variată de spectacole la Constanţa

21 Jun 2017 3108

„Miturile cetăţii“ - despre trecut, cu gândul la prezent şi viitor, alături de Ileana Ploscaru şi Alexander Hausvater „Actorul nu este un poştaş. El nu informează. Google-ul informează“ (galerie foto)

21 Jun 2017 3371

Revista presei locale

19 Jun 2017 2818

Revista presei locale

17 Jun 2017 3046

Începe Festivalul „Miturile cetăţii“ Nouă seri de teatru şi şase scene, plus lansări de carte şi colocvii

17 Jun 2017 4785

Exclusiv Lovitură de teatru în PNL Constanţa. Huţucă de partea lui Orban, Muhscină cu Buşoi (document)

16 Jun 2017 4558

Cum privesc actorii „Eutopia“? Reflecţii pe marginea unui spectacol atipic (galerie foto)

16 Jun 2017 3442

Teatru Școlar la Liceul Lucian Blaga. Părinţii, încântaţi de prestaţia micilor actori

13 Jun 2017 1692

Unul dintre marii regizori ai Greciei îl... aduce pe Aristofan la Constanța „Eutopia“ lui Margaritis - încercarea de a ridica Constanța din „mediocritatea în care a fost ținută atâția ani“

07 Jun 2017 2816

Nu v-ați făcut încă planuri pentru acest weekend?! Veniți la teatru!

03 Jun 2017 1418

Tudor Chirilă împlineşte astăzi 43 de ani

28 May 2017 1509

Teatrul pentru copii și tineret „Căluțul de mare”, spectacole în deplasare cu ocazia zilei de 1 iunie

26 May 2017 1373

Trei zile de teatru internaţional „Aplauze“ la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“

23 May 2017 984

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Jean Ionescu

22 May 2017 2489