Invitati

Călători străini prin Dobrogea (CXLII) - Ivan Botianov (Rusia) (galerie foto)

Ivan Botianov (?-?) a fost fiul boierului moldovean Vasile Boteanu, emigrat în Rusia în 1792. În 1827 el îndeplinea funcţiile de secretar şi translator al ambasadei ruse la Constantinopol/Istanbul şi a participat la războiul anti-otoman din 1828-1829. Ca urmare, în 1829 şi 1839, Botianov a fost nominalizat în Cartea rangurilor nobilimii ruse.
 
În iulie 1846 - decembrie 1847, polcovnicul (colonel) Botianov, consilier şi kameriunker imperial, a călătorit în Moldova şi Ţara Românească pentru a studia posibilitatea achiziţionării cherestelei necesare marinei ruse din Marea Neagră. Cu această ocazie, el a întocmit un memoriu extins privitor la cele două principate. Manuscrisul în limba franceză se păstrează în Arhiva istorică centrală de stat din Sankt-Petersburg. Institutul „N. Iorga“ a folosit originalul pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea.
 
Demnitarul rus a consacrat un capitol comerţului pe Dunăre al celor două ţări. Dacă anterior Păcii de la Adrainopol (azi Edirne, în Turcia europeană) din 1829, negoţul era direcţionat strict spre Constantinopol, după acest eveniment devenise liber. În plus, conform tratatului, Rusia anexase şi Delta Dunării.
 
Botianov preciza că în porturile fluviale Galaţi (Moldova) şi Brăila (Ţara Românească) se încărca „grâul de Turcia“, adică din Dobrogea. Acesta era cules în octombrie şi păstrat în coşuri mari de răchită până în aprilie - mai, când era scos afară şi era îmbarcat în iunie, pentru a fi suficient de uscat ca să poată rezista călătoriei.
 
Polcovnicul semnala că problema care nu permitea dezvoltarea negoţului cu lemne de construcţie româneşti era adâncimea mică a apei „la potmolul de la îmbucătura Dunării“, adică de la vărsarea în Marea Neagră, fapt care împiedica navele încărcate să iasă de pe fluviu.
 
La Galaţi şi Brăila încărcau vase austriece, greceşti şi turceşti, şi dacă cele turceşti aveau ca punct terminus propria capitală, cele austriece şi greceşti, care erau mici, se limitau la Mediterana. În schimb, navele englezeşti şi nordice care veneau din Marea Neagră se opreau la vărsarea Dunării în mare.
 
Consilierul rus menţiona că guvernul otoman deschisese de câteva luni o staţie de poştă vizavi de staţiile din Galaţi şi Brăila, la Moitine/Măcin, unde mesageria sosea de la Constantinopol în opt zile iarna şi în şase zile vara. Pe Dunăre şi mare, durata transportului poştei de la Galaţi la Constantinopol dura iarna între 10 şi 14 zile.
 
De asemenea, exista un vapor cu aburi care, vara, naviga trei zile pe ruta Galaţi - Constantinopol, de trei ori pe lună, şi patru zile pe ruta Galaţi - Oraşova, de patru ori pe lună.
Vasele care veneau din Imperiul Otoman stăteau în carantină în cele două porturi româneşti între 14 şi 21 de zile, „după starea sanitară a Turciei“ şi a cursului Dunării.
 
Compania austriacă de transport fluvial cu nave cu aburi folosise în ultimii trei ani cărbuni din Ţările Române, dar Botianov punea problema ca în viitor firma să folosească cărbuni englezeşti. Combustibilul ar fi trebuit cumpărat în Anglia sau la Constantinopol şi demnitarul rus ridica din nou problema adâncimii apei la gurile Dunării, de această dată precizând că era vorba de Sulina, unde transbordarea mărfii în ambarcaţiuni mici era „periculoasă, costisitoare şi provoacă întârzieri“.
 
Prin Sulina mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVIII-XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), nobilul diplomat austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), caretaşul german E. Döbel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), misionarii scoţieni A. Bonar şi McCheyne (1839/CXXII), ofiţerul britanic A. Slade (1838/CXXV), francezul E. Thouvenel (1839/CXXVI), marchiza engleză de Londonderry (1840/CXXVIII), consulul prusian C. Kuch (1843/CXXXVI) şi croitorul german P. Holthaus (1843/CXXXVII).
 
Alţi călători ruşi care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XIX: diacul T. Korobeinikov (1593/XVII), călugărul V. Gagara (1637/XXVII), stareţul A. Suhanov (1651/XXXI), ierodiaconul I. Travelski (1651/XXXII), stareţul Leontie (1701/XLV), ieromonahii Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), călugării Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), ambasadorul cneaz N. Repnin (1776/LXXII), generalul M. Kutuzov (1791/LXXXIX), generalul de origine estonă F. Berg (1826/CV), lt. col. de origine finlandeză F. Nyberg (1828; 1830/CVI), lt. de origine finlandeză (1829-1830/CVIII), lt. col. de origine finlandeză G. Ramsay (1829-1830/CIX) şi ieromonahul Partenie (1839;1841/CXIX).
 
Surse foto: 
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
http://blog.noviodunum.ro/
http://www.profudegeogra.eu/

Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşe, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007.
 
http://i.calameoassets.com/
http://www.acad.ro/

Despre Marius Teja 

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

 
Călători străini prin Dobrogea (CXLI) - Vicontesa de Saint-Mars (Franţa) - galerie foto

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.