Istoria Dobrogei - oameni, popoare Tracii (galerie foto)

Tracii au fost un grup de popoare din marea familie de limbi indo-euorepene, care au rezultat din amestecul acestora cu populaţiile neolitice aflate la intersecţia regiunilor Europa de est, centrală şi sud-estică în epoca bronzului, în mileniul II î. H. În Dobrogea le-au corespuns arheologic succesiv culturile Coslogeni şi Babadag.
 

1.Teritoriu şi origini

Definirea grupului de neamuri trace s-a făcut prin relaţionarea  informaţiilor etno-geografice din izvoarele literare greceşti cu puţinele rămăşiţe de limbă, mai ales toponime, antroponime şi glose (cuvinte disparate) şi cu datele arheologice, acestea din urmă neprezentând niciun element specific doar tracilor.
 
În Europa, Tracia era delimitată de ţărmul nordic al Mării Egee, coasta vestică a Mării Negre, Carpaţii Nordici (costobocii) şi Illyria (fosta Iugoslavie). În ce priveşte limita vestică (Illyria), este greu de trasat o linie de demarcaţie în bazinele râurilor Axios/Vardar (Republica Macedonia) şi Morava (Serbia), unele triburi fiind categorisite în izvoarele antice când trace, când illyre: paionii, dardanii, triballii etc.
 
Şi în vestul Asiei Mici (Turcia asiatică) locuiau câteva triburi trace, în urma migraţiei: bithynii, thynii, mysii şi frigii. Ultimii au fost atestaţi cel mai timpuriu în izvoare asiriene din sec XII î. H., iar istoricul grec Herodot menţionează o tradiţie macedoneană privind migrarea lor în Asia. În plus, prezenţa tracilor în insule din nordul Mării Egee explică de ce o zonă a acestei mări era denumită în izvoarele antice Mare Thracicum.
 
Cea mai veche însemnare apare în epoca miceniană (Micene - oraş în Grecia în mil. II î. H.), unde, în scrierea lineară B, apare termenul Tre-ke-vi prin care este denumită Tracia.
Apoi, tracii sun tmenţionaţi frecvent în Iliada, epopeea lirică a lui Homer (sec. VIII î. H.) despre Războiul Troian (sec. XII î. H.).

2. Triburi

În izvoarele literare greco-romane sunt menţionate numele a peste 100 de triburi trace.
Diverse triburi trace sunt prezentate de Herodot (484 î. H. -  425 î. H.), „părintele istoriei”, care precizează că erau neamul cel mai numeros după inzi, „fiecare purtând nume după ţinutul în care locuieşte”.
 
Numărul mare al soldaţilor traci este reflectat în tragedia lui Euripide (480 î. H. - 406 î. H.) care poartă numele regelui trac Rhesos şi în Războiul peloponesiac al istoricului atenian Tucidide (cca 460 î. H. - 398 î. H.).
Cele mai cunoscute triburi sunt geto-dacii, odrysii, tribalii, moesii şi bessii.
 
În timpul domniei regelui Darius I (522 î. H. - 486 î. H.), sudul Traciei a fost inclus în imperiul Persiei cu numele de Skudra.
 
Odrysii locuiau în bazinul fluviului Hebru (azi Mariţa în Bulgaria, Grecia şi Turcia). Puterea lor a crescut prin expansiune teritorială după înfrângerea perşilor în războaiele cu grecii din sec. V î. H. Tucidide aprecia regatul odrys „cel mai mare dintre cele aflate în Europa, între Golful Ionic şi Pontul Euxin”. Dar dup ce s-a divizat, statul lor a fost cucerit de regele macedonean Filip II (359 î. H.- 336 î. H.) şi, deşi a fost restabilit după destrămarea imperiului macedonean al lui Alexandru cel Mare (336 î. H. - 323 î. H.), după o lungă perioadă de vasalitate faţă de Roma (regat clientelar) a fost transformat în provincie în 46 d. H.
 
Tribalii locuiau în bazinul Timocului (azi Serbia şi Bulgaria) şi unii autori greci (Aristophanes) îi considerau ca făcând parte din grupul vecin al illyrilor. În 424 î. H. l-au înfrânt şi ucis pe regele odrys Sitalkes, iar în 376-375 î. H. au fost capabili de o mare expediţie împotriva oraşului grec Abdera de pe ţărmul M. Egee. După lupte grele, au fost supuşi de Filip II şi Alexandru cel Mare.
 
Moesii locuiau între Dunăre şi Balcani şi vor da numele provinciei romane Moesia, divizată în Moesia Superior şi Moesia Inferior.
Besii vor fi menţionaţi de poetul roman Publius Ovidius Naso în exilul său la Tomis (8-17 d. H.)

3. Civilizaţie

Vecinătatea cu grecii a favorizat puternice influenţe sociale, economice, culturale şi religioase din partea acestora. Au existat şi influenţe reciproce, tradiţia greacă menţionând originea tracă a cântăreţului Orfeu şi zeului vinului Dionysos. La Atena locuia un grup trac care o adora pe zeiţa Bendis, echivalenta Artemisei greceşti, zeiţa vânătorii. Izvoarele literare prezintă alianţe politice matrimoniale greco-trace, un exemplu celebru fiind cel al lui Tucidide, al cărui bunic fusese trac şi deţinea terenuri şi mine de aur în sudul Traciei.
Legăturile tracilor cu grecii sunt mai bine documentate arheologic, în special prin ceramica greacă, mai ales amforele, importată sau imitată.
 
Descoperirea în 1990 a une inscripţii greceşti pe fluviul Mariţa (centrul Bulgariei) care menţiona centrul comercial grecesc (emporia) Pistiros indică gradul de elenizare a culturii regatului odrys în prima jumătate a sec. IV î. H.
 
Alte dovezi în acest sens sunt inventarele bogate ale tumulilor aristocratici din bazinul Mariţei, în special cel de lângă Kazanlâk (centrul Bulgariei) cu bolta decorată cu frescă, şi capitala Seuthopolis, construită de în 325 î. H. - 315 î. H. de regele Seuthes III după modelul urban şi arhitectural grec.
 
La nord de munţii Balcani, influenţa greacă se transmite atenuat prin intermediul odryşilor. Camera mortuară de la Sveştari, lângă Razgrad (nord-estul Bulgariei), este decorată cu zece cariatide (statuie feminină care joacă rolul unei coloane la o clădire, după modelul templului din oraşul Caria din sudul Greciei) şi un desen în care un monarh conduce o procesiune în faţa unei zeiţe.
 
Lângă poarta de intrare a aşezării vecine de la Sborjanovo a fost găsit o inscripţie în greacă adresată zeiţei Hekate „cea purtătoare de lumină”. Zona era locuită de crobyzi, al căror conducător din sec. IV î. H., Isanthes, s-a remarcat prin bogăţie şi desfrâu, conform scrierilor lui Phylarchos şi Athenaios.
De asemenea, la Borovo, lângă Ruse (tot în nord-estul Bulgariei), a fost descoperit un bogat tezaur de vase din argint.

4. Limbă

Cele cca 2.800 de nume proprii şi cca 200 de glose (majoritate nume de plante) păstrate arată că tracii constituiau un grup din familia de limbi indo-europene diferenţiat de cel al vecinilor vestici illyri şi estici sciţi iranieni. Unele elemente de lexic şi de construcţia cuvintelor indică o apropiere de grupul balto-slav.
 
În concluzie, Alexandru Vulpe (1931-2016; Institutul de Arheologie „V. Pârvan” Bucureşti)  sublinia în 2001: „Presupusele înrudiri cu limbi italice (deci şi cu latina), formulate de neprofesionişti, şi care au avut nu o dată şi conotaţii politice, sun total aberante şi n-au nici o susţinere lingvistică”.
 
S-au păstrat câteva scurte inscripţii funerare frigiene cu alfabet grec intraductibile din sec. VII î. H. - VI î. H. şi sec. I - III d. H.
Deoarece inscripţiile de pe inelul de la Ezerovo (Bulgaria) sau de pe piatra de la Kjolmen (estul Bulgariei; sec. IV î. H.) sunt ininteligibile, marele lingvist bulgar Vladimir Georgiev (1908-1986) a delimitat în 1957, pe baza toponimelor trace păstrate, două zone lingvistice diferite: una tracică propriu-zisă la sud şi una daco-mysiană la nord.
 
Pe un grec, fonetica limbilor tracice îl putea duce la concluzia că erau strâns înrudite. De aceea, A. Vulpe considera în 2001 că afirmaţiile geografului grec Strabo (cca 63 î. H. - 24 d. H.) conform cărora geţii aveau aceeaşi limbă cu tracii şi că dacii aveau aceeaşi limbă cu geţii „nu trebuie luate ad litteram”. Dacă se au în vedere lipsa unei limbi culte comune şi situaţiile cunoscute ale popoarelor fără cultură literară, este „sigur” că diferenţele locale „vor fi fost foarte importante”. Aceste aspecte sunt legate de definirea limbii şi dialectului, „o veche dispută”  filologică.
 
Pentru că numele trace cunoscute sunt menţionate în transliteraţie grecească (majoritatea) şi latină, nu este posibilă cunoaşterea foneticii lor. Încercările de reconstituire a unor cuvinte trace pe baza lexicului de substrat al limbii române sau al limbii albaneze au dus la ipoteze puţin consistente.
 
Faptul că limbile trace au fost vorbite mult timp după cucerirea romană este documentată de cazul bessilor, a căror limbă, lingua Bessorum, este documentată în timpul domniei lui Iustinian I cel Mare (527-565) în Imperiul Roman de Răsărit.

5. Religie

Tracii aveau o religie politeistă de tip henoteist (o zeitate supremă), asemănătoare cu a celorlalte popoare indo-europene.
 
În izvoarele literare greceşti sunt menţionaţi câţiva zei traci echivalenţi cu următorii zei greci: Ares (zeul războiului), Artemisa şi Dionysos.
 
În Istorii, Herodot menţionează jertfele umane aduse zeului Pleistoros.
 
O ipostază a lui Hermes, zeul grec al comerţului şi al veştilor, era adorată de regii traci. În izvoarele epigrafice greceşti şi latineşti din epoca cuceririi romane este menţionat zeul Zbelthiurdus, care, într-o inscripţie de la Turnu-Severin, este echivalat cu zeul suprem roman Iupiter Optimus Maximus.
 
Tot în epoca romană, în sursele figurative apare deseori un călăreţ numit cavalerul trac.
 
Prezenţa lui Orfeu şi a lui Zalmoxis în panteonul trac sugerează existenţa unui cult extatic şi ezoteric al elitelor trace, fără a se putea preciza cât anume avea în comun cu mysteria greacă.

Bibliografie selectivă

DIONISIE M. PIPPIDI (ed.), Dicţionar de istorie veche a României. Paleolitic - sec. X, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 90, 401, 426-428, 580-581. 584-585.
MANFRED OPPERMANN, Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee, trad. O. C. Dascăliţa (1984), ed. Militară, Bucureşti, 1988, 254 p.
MIRCEA PETRESCU-DÂMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (ed.), Istoria românilor, vol. I (Moştenirea timpurilor îndepărtate), ED. Enciclcopedică, Bucureşti, 2001, p. 400-406. (Partea II - La începuturile istoriei / Cap. IV -Dacia înainte de romani / a. Tracii. Caracteristici generale şi relaţii cu alte popoare).

Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - oameni, popoare Indo-europenii (galerie foto)