#citeșteDobrogea: 23 noiembrie 1878, o zi de sărbătoare pentru dobrogeni

Dobrogea s-a aflat după 1850 sub administrarea lui Sayd Mârza Pașa, un dregător de origine tătară, aflat în slujba sultanilor otomani. La momentul 1877 se afla încă în funcție, dar nu mai avea puterea și clarviziunea de altădată în luarea deciziilor radicale. În acest sens a fost înlocuit cu un alt dregător otoman, Fahry Bey, dar nici acesta nu a reușit să stopeze entuziasmul populației dobrogene, la aflarea veștii că frații lor de dincolo de fluviu, își proclamaseră independența și au rupt legăturile cu Înalta Poarta.



Din acest moment armatele țariste au pătruns și în Dobrogea, preluând administrarea și organizarea acesteia. Guvernatorul provinciei a fost Belosercovici, care a realizat și o statistică a populației aflată în Dobrogea la momentul respectiv.
După capitularea armatelor otomane, în fața bravei Armate române, turcii și unii tătari au început să părăsească provincia și să îndrepte catre teritoriile administrate de aceștia, unde interesele lor puteau fi respectate.



La 14 noiembrie 1878 de la Brăila era data o proclamație a Alteței regale Carol I către locuitorii Dobrogei, la care nu se ducea ca stăpân ci se ducea ca un adevărat frate. Punea pentru prima data piciorul pe pământ dobrogean , implicându-se în anii ce vor urma pentru a dezvolta provincia, în care vedea un extraordinar potențial de dezvoltare.
La 23 noiembrie 1878 autoritățile românești prin delegatul guvernului I.C. Brătianu, Nicolae Catargi, sosea în Dobrogea pentru a prelua administrarea teritoriului de la autoritățile țariste. Autoritățile au fost primite cu entuziasm, cu mare bucurie, cu tradiționala pâine și sare.
La orele 10.00 se oficia o slujbă religioasă de către episcopul Dunării de Jos, la care luau parte circa 5000 de constănțeni. Ulterior, se vor prelua instituțiile, telegraful și se va prelua controlul cu ajutorul armatei la granița sudică a României, care dăduse naștere foarte multor controverse.
În 1878 Dobrogea era slab populată, având circa 120.000 de locuitori de diverse etnii. Suprafața acestei provincii era de 13.500 km². Românii reprezentau doar 35% din totalul populației, până atunci majoritatea fiind formată din musulmani, turci și tătari.
Odată cu plecarea acestora către Turcia, terenurile și casele acestora abandonate, vor fi preluate de către românii care se vor deplasa către noua provincie a statului roman, mai cu seamă prin fenomenul transhumanței.



Provincia era lipsită de căi de comunicație, spitale, școli, fiind o provincie de margine a Imperiului otoman, iar interesul pentru a o dezvolta era foarte redus.
Cu timpul, numărul locuitorilor a crescut, ajungând la 340.000 în 1912, dintre aceștia 52,52% fiind români. Astfel, populația majoritară va deveni cea românească.  Se vor construi școli, spitale și se vor deschide bănci populare.
Autoritățile au investit în dezvoltarea provinciei:
 *1882-legea funciară a Dobrogei;
*1895-1896- Podul de la Cernavodă de peste Dunăre și de peste Borcea de la Fetești, proiectate și realizate de Anghel Saligny;
* 1896-1900 –construcția portului Constanța, cu docuri și depozite;
* 1912 – Cazinoul din Constanța.
Putem conchide prin a spune că doar prin impicarea directă a autorităților române, prin fondurile alocate și prin legile votate în Parlament.  

Despre Adrian Ilie:
Licențiatșimasteratînistorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor înistorieșicursuripostuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al ColegiulNaționalMilitar „AlexandruIoanCuza" Constanța/ ȘcoalaGimnazială „ConstantinBrâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabilCerc pedagogic șimembruînConsiliulConsultativ (ISJ Constanța).
Autor al maimultorlucrărișistudiidespreMedgidiașiDobrogea.
Autor al unorstudiișicărți de metodicăși management.
Membru în ComisiaNațională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de ȘtiințeIstorice din România.
Membru al AsociațieiCulturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucrupentrurealizareaprogramelorșcolarepentrugimnaziuîncadrul M.E.N. (Istorie /IstoriaminoritățiiturceînRomânia).
MembruînComisiamonumenteloristoriceMedgidia.
Realizatoremisiuneistorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premiiobținutepentruactivitateapublicistică.
Premiul „Virgil Coman" peanul 2017, conferit de Societatea de ȘtiințeIstorice din România.
 
Bibliografie selectivă:
Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
*** Istoria românilor, Compendiu, Editura fără frontire , Iași, 1994
Vlad Georgeascu, Istoria românilor, Editura Humanitas, 1993
Adrian Ilie, Medgidia, Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Coanța, 2012
 
Citește și:
#Dobrogea145 Tratatul de la San Stefano sau refuzul de a-i asculta pe români

#citeșteDobrogea Congresul de pace de la Berlin (1878) - consfințirea independenței de stat a României