#citesteDobrogea: Campania militară din 1916 din Dobrogea

Raidurile aviației inamice au fost resimțite la Ciocârlia, la jumătatea lunii Octombrie 1916, care a dus la distrugeri și la pierderea unor vieți omenești. Informația aceasta este oferită de Ysabel Birkbeck, membră a corpului de asistente sanitare scoțiene care participa la tratarea răniților din Primul Război Mondial.
Ziua de 15 octombrie a fost una tragică pentru Medgidia. Orașul a fost bombardat continuu de aviația inamică. Unitatea de ambulanțe a surorilor scoțiene a avut mult de lucru, ca urmare a acestor acțiuni armate. Asistentă și șoferița de pe o ambulanță, Ysabel Birkbeck, nota în jurnalul ei că a transportat răniți de la Ciocârlia la Medgidia. Aerodromul devenise ținta principalelor bombardamente inamice, pentru a paraliza eventualele mișcări ale românilor. Orașul Medgidia era vizat de aceste bombardamente, atât în zonele de periferie, cât și în zonele locuite din centru.
Ambulanțele erau la rândul lor vizate de proiectilele care cădeau în apropierea acestora, spre panica și groaza pacienților care se aflau în interiorul acestora. La un moment dat, o pană la una din ambulanțe, condusă chiar de eroina pe care o aducem în discuție, a deteterminat pacienții să se refugieze pe unde au putut, pentru a se salva.
După terminarea raidurilor aerine, locuitorii orașului fugeau îngroziți spre casele lor, căutând să nu se adăpostească sub zidurile construcțiilor bombardate, acestea reprezentând adevărate pericole.
Evelina Haverfield, ce coordona subunitatea de ambulanțe, era afectată de suferințele bolnavilor pe care îi îngrijea și de faptul că asistentele erau expuse zilnic pericolului de a fi ucise de aceste raiduri ale inamicilor.



În rapoartele întocmite coordonatoarea unității de ambulanțe lăuda curajul de care dădeau dovadă șoferițele de ambulanțe și surorile medicale, cunoscute sub numele de potârnichile gri datorită ținutelor pe care le purtau.
După bombardamente viața revenea la normal, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Acest lucru avea să fie descris de Mary Milne, bucătăreasă a subunității de ambulanțe, astfel: ".. pe măsură ce se înserează, turmele de oi negre se întorc acasă împreună cu ciobanii lor, mergând către valea din josul spitalului. Auzim clinchetul clopotelor până când ajung departe, în țarcurile lor, apoi turmele de vaci se întorc acasă, singure sau păscute de băiețași care călăresc ponei. Totul pare a fi un tablou-și nimic real".
Din această relatare ne putem da seama că locuitorii reveneau la viața lor obișnuită, cea care le asigura traiul zilnic, uitând parcă imediat de ororile întâmplate cu câteva ore înainte, în urma cărora semeni de-ai lor își pierduseră viața, iar alții, casele și micile afaceri pe care le aveau în târgul prăfuit de vreme.
Surorile scoțiene reamrcau țăranii români care aveau figuri pitorești, fiind bine îmbrăcați, prezența rușilor care erau îmbrăcați în ținute posace, dar și numărul destul de mare al populației musulmane. Medgidia era la momentul primei conflagrații mondiale, așezarea din Dobrogea cu cel mai mare procent al populației musulmane din întreaga provincie.
Pe lângă bombardamentele zilnice, populația se confrunta și cu epidemia de holeră. Locuitorii săpau gropi adânci, unde depuneau cadavrele și le acopereau cu var, pentru a nu se transmite virusul epidemiei. La spital primeau medicația necesară atât personalul medical cât și pacienții, pentru a nu se răspândi acest flagel epidemiologic.
Până pe 19 octombrie nu au mai fost înregistrate bombardamente în centrul provinciei, iar Divizia I de voluntari sârbi fusese retrasă. Surorile scoțiene urmau să însoțească această divizie, părăsind Dobrogea.


Bibliografie selectivă:

SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 10/1916
Ibidem, dosar, 1/1917
Costel Coroban, Potârnichile gri. Spitalele femeilor scoțiene în România. 1916-1917, Editura Cetatea de Scaun , Târgoviște, 2012
Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului XX, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014

Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
 #citeșteDobrogea: Pescarii și condițiile în care își desfășurau activitatea în perioada interbelică