#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (VI) Traiul cotidian, probleme și măsuri administrative

 
Interesul armatei germane în Dobrogea era acela de a asigura un climat de relativă siguranță pentru populația existentă, pentru a putea folosi mâna de lucru civilă la exploatarea resurselor și a materiilor prime. Îndepărtarea administrației bulgare de la conducerea orașului Constanța își produce în scurt timp efectele dorite de către comandantul Kurt von Unger și de către ceilalți înalți ofițeri ai Administrației Germane. Astfel, în orașul altădată aproape pustiu, încep să se întoarcă românii ce fugiseră în toamna lui 1916. Mulți dintre aceștia se refugiaseră, un timp, la București sau în Muntenia. Odată ce aceste zone au căzut la rândul lor sub ocupație, refugiații din Constanța au ales, fie să fugă mai departe, în Moldova, fie să revină în urbea tomitană.
 
Această revenire a unei părți din populația orașului se reflectă și în creșterile înregistrate de recensămintele germane din 1917 și 1918, și pe care le-am prezentat anterior, în cel de al patrulea articol al acestei serii.
Pentru a liniști populația civilă, germanii elimină impozitele introduse de către bulgari, revenind la cele românești, aplicate înaintea intrării României în război. Mai mult, administrația germană are nevoie de civili sănătoși, capabili să muncească și să producă.
 
Pentru a evita pericolul unor epidemii, întreaga populație a Dobrogei ocupate este vaccinată împotriva holerei, variolei sau tifosului și beneficiază de medicamente. Civilii din Constanța își aveau chiar propriul lor lazaret, deservit de medici și asistenți medicali. (sursă Ciorbea p.68).
Bineînțeles, germanii își impun interesele, rechiziționează imobile, bunuri și materiale pentru armată.
Unele produse dispar pur și simplu de pe piața orașului, întrucât armata germană avea nevoie de ele pentru aprovizionarea soldaților săi. Așa se întâmplă cu zahărul, ceaiul, cafeaua, uleiul sau oțetul. Cerealele Dobrogei sunt indispensabile hrănirii militarilor, astfel că majoritatea morilor de vânt (extrem de numeroase în provincie) ajung sub pază militarizată (sursă - Ciorbea 2017, p.61).
 
Istoricul și arhivistul Constantin Cheramidoglu prezintă elemente extrem de interesante legate de viața în orașul Constanța în anii 1917-1918, referitoare la problemele administrative și la traiul cotidian.  
 
Primăria funcționa într-un sediu închiriat, un fost hotel cu zeci de camere, proprietate a familiei constănțene de etnie greacă Frangopol, căreia admnistrația germană îi plătea lunar 75 de lei, o sumă ridicol de mică. La primărie sunt angajați funcționari români cu experiență, care se întorseseră acasă la Constanța, după câteva luni de refugiere.
Limba română este din nou limba administrației, ea fiind introdusă imediat după demiterea bulgarilor și odată cu numirea, temporară, a primarului austriac Siderovitz (care rămâne pe post doar vreo două luni, până la înlocuirea sa cu omolog german).
 
Brătescu arată în Arhiva Dobrogei faptul că șeful "comandaturei" etapei Constanța era ofițerul Schott von Pflummen, însă administrația efectivă a urbei cădea în sarcina secundului său, căpitanul Papentin și a aghiotanților acestuia, Eichman și Glantz. Evident, ofițerii de administrație răspundeau pentru faptele lor în fața comandanților Administrației de Etapă a întregii Dobrogei, generalul Kurt von Unger și locotenent-colonelul Van dem Bergh.
 
Germanii folosesc diverse clădiri publice în propriul scop. Este și cazul Liceului Mircea (din vechea locație de pe strada Traian, unde astăzi este Liceul Eminescu), care devine spital militar.
 
Revenind la activitatea Primăriei, din primăvara anului 1917, personalul acesteia devine tot mai numeros. Are acum 18 funcționari, dintre care numeroși români (angajați și dinaintea războiului) precum secretarul Vlădoianu, contabilul Niculescu, casierul Basarab etc.
După cercetarea arhivelor din acea vreme, istoricul și arhivistul Constantin Cheramidoglu a stabilit că alți nouă funcționari activau în cadrul serviciului exterior al Primăriei, șapte erau angajați la Serviciul Sanitar. Percepția orașului era sub conducerea lui C. Rădulescu și avea opt salariați iar la Serviciul Alimentar erau angajați (din toamna lui 1917) 15 persoane, toți români.
Evident, toți acești funcționari români răspundeau pentru faptele lor în fața ofițerilor germani mai sus arătați, și care la rândul lor beneficiau de serviciile unei "armate" de traducători.
 
"Aprovizionarea orașului cu pâine se făcea prin intermediul a trei distribuitori de bonuri și a 12 distribuitori de pâine. Tot pentru aprovizionarea populației se încheie un contract între Primărie și pescarii din Palaz și Caracoium (n.a. astăzi orașul Năvodari) ce va asigura prezența unui aliment de bază pe piața Constanței" (CHERAMIDOGLU).
 
Într-un articol publicat în 1919, în arhiva Dobrogei, agronomul G.N.Ionescu prezintă în detaliu date privind vânzarea peștelui către populația civilă a orașului Constanța, în perioada 1 aprilie 1917- 7 octombrie 1918. Scriptele administrației germane,  cercetate de Ionescu, au indicat vânzarea de: crap, somn, șalău, știucă, lin și scrumbie (din Dunăre), respectiv - calcan, limbă, hamsie, avat, chefal, stavride, lufar, guvide, pălămidă, barbun, morun (din mare). În 1917 s-au vândut către civili 232.635 jg pește (toate sortimentele), iar în 1918 - 409.960 kg (toate sortimentele).
Crapul este însă peștele cel mai des găsit pe masa constănțeanului. Scriptele arată că în 1917 s-au vândut populației 82.728 kg de crap, încasându-se pentru aceasta 92.119 lei. În 1918, până la plecarea germanilor, s-au vândut 67.337 kg crap, pentru care s-au încasat 101.475 lei.
 
În intervalul aprilie - iunie 1917, Serviciul de Aprovizionare al Etapei Germane cumpără 9450 kg de sare, "pentru îndestularea populației".
De asemenea, Primăria a cumpărat 250.000 kg făină,20.925 kg mălai, 53.070 kg porumb.
 
"În perioada 17 aprilie 1917- 1 aprilie 1918 s-au distribuit 10.519 cartele gratuite de pâine, de care au beneficiat 3437 de persoane. Primăria le impunea măcelarilor să facă tăieri de trei ori pe săptămână și să respecte prețurile maximale impuse. În august 1917, autoritățile germane încep să verifice autorizațiile de funcționare ale diverșilor comecianți, astfel că multe cafenele suntînchise și autorizații date cu doar două luni în urmă sunt acum anulate. Pentru asigurarea populației cu lemne de foc, Primăria încheie contracte cu antreprenorii I.D. Xantopol și Ioana Beiner, care, începând din 20 decembrie 1917, primesc sume importante pentru furnizarea de lemne în iarna 1917/1918". (sursă CHERAMIDOGLU).
(Va urma)
 
Bibliografie
ANGHEL/LEONTE 2015, Florin Anghel/ Cristian Andrei Leonte - Fantoma Farului Carol I. Regele, feldmareșalul Mackensen și salvarea statuii lui Ovidius din Constanța Veche; material publicat pe 22 iulie 2015, pe info-sud-est.ro
ANTONESCU 1919, Eftimie Antonescu - Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1912
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1915-1916 (editat în 1919)
BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019
BOLA 2019, Bogdan Bola - Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz, articol publicat pe 15 decembrie 2019 pe bogdanbola.ro
BORONEANȚ 2007, Adina Boroneanț - Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial, Documente în arhiva Muzeului Național de Antichități, articol publicat în SCIVA,tom 58, nr.3-4, p.229-264,București,2007
BRĂTESCU 1919 (1), Constantin Brătescu - După război, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1 ianuarie-aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (2), Constantin Brătescu - Două Statistici Etnografice Germane în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1, ianuarie - aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (3), Constantin Brătescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
BRĂTESCU 1920, Constantin Brătescu - Acte din timpul ocupației germane din Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, 1920
BUCUȚĂ 1928, Emanoil Bucuță - Cincizeci de ani de presă dobrogeană, Analele Dobrogei 1928, volum omagial cu cuprilejul Semicentenarului  Dobrogei "Cincizeci de ani de vieață românească 1878-1928"
CHERAMIDOGLU 1998, Constantin Cheramidoglu - Regimul ocupației militare la Constanța (oct.1916 - dec.1918), Analele Dobrogei, Serie Nouă an IV, nr.1, p.95-102
CIORBEA 1996, Valentin Ciorbea - Portul Constanța 1896-1996, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996
CIORBEA 2017, Valentin Ciorbea - Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă, Annals of the Academy of Romanian Scientists, Series on History and Archaeology Sciences, Volume 9, Nr.2/2017
CONEA 1928, Ion Conea - Luptele din Dobrogea în Răsboiul pentru unitatea neamului, Analele Dobrogei Anul IX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
DOBROUDSCHA - BOTE (Mesagerul Dobrogei), An II, nr. de miercuri, 3 ianuarie 1917
DRUCHE 2019, Ionuț Druche - Virgil Andrronescu, fost primar al Constanței. Recomandări din publicații periodice; material publicat pe 02.09.2019 pe site-ul bjconstanta.ro
DONAU-ARMEE-ZEITUNG 1916, ziarul Donau Armee Zeitung - Anzeiger fur Braila, nr.189, Brăila, 20 august 1916; articol p.1 - Prima zi de război la Constanța - Sau prima mare beție rusească
IANCU 2016, Mariana Iancu - Constanța, sub ocupație germano-bulgară: statuia lui Ovidius, dată jos de pe soclu, Cazinoul și hoteluri bombardate, articol publicat pe 22 august 2016 pe site-ul adevarul.ro
IONESCU 1919, G.N. Ionescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
IONESCU/DUPLOYEN 1924, Th. Ionescu/ I.N. Duployen - Ghid ilustrat 1924, Constanța și Techirghiolul, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
IONESCU-DOBROGEANU 1919, col. Marin Ionescu-Dobrogianu - Invazia barbară din 1916-1918 în județul Tulcea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.3 și 4, 1919
IONESCU-DOBROGIANU 1931, col.Marin Ionescu-Dobrogianu - Tomi - Constanța, monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
IORGA 1928, Nicolae Iorga - Români și bulgari în Dobrogea - Câteva simple observații nouă, Analele Dobrogei AnulIX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
KIRIȚESCU 1925, Constantin Kirițescu - Istoria Războiului pentru întregirea României, vol.1, București,1925
LAZU, Ion Lazu - Scriitori români în Primul Război Mondial - 83 de combatanți, un proiect al scriitorului Ion Lazu
MULLER 1926, B.A.Muller - Der Dobrudscha-Bote,dobrudscha.eu, Hamburger Staats - und Universitats - Bibliotek,1926
MOISE 2015, Gheorghe Moise - Luptele pentru Dobrogea, ro.historylapse.org
NELSON 2011, Robert L Nelson - German Soldier Newspapers on the First World War, Cambridge University Press, 2011, 268 p.
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1918, Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.1 al ședinței Consiliului Comunal din 19 decembrie 1918
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (I), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.2 al ședinței Consiliului Comunal, din 31 ianuarie 1919
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (II), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.3 al ședinței Consiliului Comunal, din 2 martie 1919
TAFRALI 1921, Orest Tafrali - Apărarea României Transdanubiene în străinătate, Analele Dobrogei, An II, nr.1, ian-martie 1921
URSU, Niculina Ursu - Anuarul Muzeului Marinei Române
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (V) Lupta pentru exploatarea resurselor și schimbarea administrației