#citeșteDobrogea: Întreținerea stațiunii Mamaia în perioada interbelică

Nisipul colectat de pe străzi era ridicat de oamenii primăriei sau de cei care primeau aprobare din partea acesteia. 
Cei care primeau dreptul de a strânge nisipul, trebuiau să plătească o sumă anticipată la casieria comunală, taxele fiind anterior fixate pentru acest serviciu. 

Primăria putea să asigure transportul pentru folosul beneficiarului, în schimbul unei plăți anticipate, fixate de administrația locală.
Costul acelui transport varia în funcție de distanța parcursă.

Pentru ridicarea nisipului negru, cumpărătorul se prezenta cu bonul care făcea dovada plății anticipate, la biroul controlorului ce răspundea de lucrările de nivelare a străzilor din cartierul Tăbăcăriei, având o gheretă instalată pe Bulevardul Regina Maria.

Pentru nisipul alb se făcea plata la casierie și se prezenta bonul de achiziție intendentului Băilor Mamaia.
Acesta și controlorul indicau cumpărătorului locul exact al nisipului ce trebuia ridicat, în folosul beneficiarului care realiza plata.

Dacă nu se respectau întocmai aceste reguli, cei doi responsabili, aveau să fie trași la răspundere de către primarul comunei urbane.
După achitarea către primărie, beneficiarii nu mai aveau de plătit nicio taxa sau plată suplimentară.



După încărcarea nisipului controlorul sau intendentul eliberau cumpărătorului o adeverință în care era specificat numărul bonului, pe baza căruia s-a ridicat cantitatea de nisip, numele, prenumele cumpărătorului și adresa acestuia, cantitatea de nisip cumpărată și mențiunea locului de unde a fost încărcat acesta.
Adeverința era semnată de controlor sau intendent, având menționată data și ora predării încărcăturii. 
Aceste înscrisuri doveditoare erau necesare pentru a justifica o eventuală oprire de către agenții sau ofițerii de poliție.

În cazul neprezentării adeverinței respective, marfa era confiscată, fiind aplicată și o amendă consistentă, ulterior fiind dat în judecată, pentru plata daunelor către comuna urbană, pentru ridicarea nisipului din altă locație.

Pentru a nu se sustrage cantități de nisip din zona stațiunii Mamaia sau a lacului Tăbăcăriei, autoritățile au impus regulamente specifice. Se urmărea o judicioasă administrare a plajelor aflate în administrarea Primăriei Constanța, cât și obținerea unor importante venituri, care ajungeau în casieria comunei urbane.

Nisipul suplimentar era valorificat, obținând deopotrivă, nivelarea surplusului și obținerea unor spații curate,  în schimbul achitării unor taxe . Nisipul era folosit la construcții pentru prepararea mortarului, la tencuieli umede, în special cel negru, iar cel alb, la decorațiuni exterioare sau la tencuieli exterioare și de finisaj.

Surse bibliografice:
SJANC , Fond Primăria Constanța, dosar 37/1945
Th. Ionescu, Constanța și Tekighiolul. Ghid ilustrat, 1924, Institutul Grafic Albania, 1924
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între anii 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea - Antreprenori în Dobrogea interbelică