#citeșteDobrogea: Muncitorii portuari și condițiile în care își desfășurau activitatea în perioada interbelică

Munca depusă de muncitorii portuari era considerată, nu de multe ori, periculoasă, fiind considerată „plină de silnicie“. Nu toți muncitorii beneficiau de condiții optime și decente de muncă. Uneori condițiile erau insuportabile și apăreau chiar boli profesionale, cauzate de praf, umiditate, căldură excesivă sau îngheț. Dificultatea era determinată de locul unde își desfășurau activitatea. O muncă foarte dificilă o aveau numiții rujari, care aveau sarcina de a umple toate golurile magaziilor portuare, a camerelor de depozitare de pe nave, de multe ori lucrând în genunchi sau la orizontală, inhalând mari cantități de praf. Bolile profesionale erau frecvente, fiind tratați în locația numită spitalul portului.



Cu toate că au fost făcute sesizări ale unor instituții specializate cu protecția muncitorilor, nu au fost făcute progrese în acest sens. Existau organizații numite poște, conduse de vătafi, care aveau și rolul de a contracta activități de încărcare-descărcare a mărfurilor de  pe/ pe nave.  Uneori aceștia negociau aceste operațiuni, cu armatorii sau patronii mărfurilor, în detrimentul muncitorilor, ajungând să acumuleze mari venituri.
 
Instalații în Portul Constanța în perioada interbelică

Statutul muncitorilor portuari era acela de muncitori permanenți sau de muncitori temporari sau flotanți. Cei din urmă, nu aveau asigurate condiții minime de muncă, fiind la bunul plac al patronilor și al vătafilor portuari. Cele mai grele sarcini de lucru, reveneau acestei categorii de muncitori. La semnarea contractelor de muncă acești muncitori, se obligau să accepte salariul impus de patroni, să nu solicite sporuri, adaosuri sau indemnizații suplimentare, precum și faptul că puteau fi disponibilizați oricând, fără a primi explicații. În aceste condiții muncitorii nu primeau salariul cuvenit, puteau fi disponibilizați, fie că era din vina lor sau nu.
Trecerea acestor lucrători temporari sau zilieri, în categoria celor permanenți se realiza foarte greu, în condițiile în care exista o adevărată castă a muncitorilor docheri permanenți. Nu de puține ori au existat dispute între cele două categorii ale muncitorilor portuari.
Perioada crizei social-economice interbelice a limitat și mai mult posibilitățile muncitorilor portuari temporari. În condițiile de atunci nu se puteau obține majorări de salarii sau condiții de muncă mai bune, pentru că, cantitățile de marfă erau mult mai mici,  iar numărul docherilor era prea mare pentru nevoile din port.
Munca muncitorilor portuari a fost reglementată legal de către forul legislativ prin „Legea pentru organizarea muncii în porturi“, în anul 1931. Această lege reglementa angajarea muncitorilor, limita abuzurile vătafilor, condițiile de angajare și efectuarea plăților. Cu toate acestea, legea avantaja patronii și interzicea acțiunile sociale care aveau în vedere obținerea unor drepturi salariale sau de muncă pentru muncitori. Multe aspecte ale muncii acestora rămâneau neclare. Totuși, legea a adus reglementări însemnate în acest domeniu de activitate.
Putem conchide prin a spune că munca lucrătorilor portuari în perioada interbelică a fost esențială pentru dezvoltarea portului de la malul mării, iar mărfurile care tranzitau portul aduceau importante venituri celor care se ocupau cu această activitate.

Bibliografie selectivă:

 SJANC, fond Inspectoratul Muncii Constanța, dosar 6/1926
Ibidem, dosar 21/1931
Ibidem, dosar 9/1936
Idem, fond Direcția Navigației Maritime, dosar 7/1937
Ibidem, dosar 11/1927
Muncitorul Constanței, nr.11/1926
 
Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Colonizarea tătarilor din Peninsula Crimeea în Dobrogea (II)