#citeșteDobrogea: Norme de serviciu existente în cadrul comunei urbane Constanța în anul 1941

Funcționarii primăriei puteau absenta motivat de la locul de muncă, cu condiția ca aceștia să fie înlocuiți de o persoană cu același rang sau pregătire. Predarea se va realiza prin proces verbal, fiind semnat de șeful serviciului, iar mai apoi de Secretarul general.
Părăsirea fără înștiințare a locului de muncă era total interzisă. Dacă întârzierea era mai mică de jumătate de oră, aceasta era semnată de Secretarul general, iar dacă depășea acest interval, atunci era semnată de primar sau de către înlocuitorul acestuia.
În anul 1941 au avut calitatea de primari ai urbei de la malul mării, următorii:



Puiu Traian (octombrie 1940 – ianuarie 1941),  născut în 1913, în comuna Viișoara, din județul Constanța,  de profesie funcționar, numit primar al orașului la propunerea lui Nicolae Pătrașcu, fiind un membru al Mișcării legionare. Studiase la Cernăuți, având studii în domeniul juridic. A avut mai multe întâlniri cu noul căpitan al mișcării legionare, Horia Sima, una fiind în octombrie 1940, când acesta i-a telefonat generalului Petrovicescu, pentru a-l anunța în legătura cu numirea în funcția de primar,  a protejatului său.  Nu a deținut mandatul vreme îndelungată, datorită înlăturării legionarilor de la guvernare, după rebeliunea legionară din ianuarie 1941.
Nicolae Rădulescu-Dobrogea (februarie 1941 – septembrie 1941), a deținut scurtă vreme mandatul, în vremea regimului condus de generalul Ion Antonescu.
Nicolae Oprescu (septembrie 1941 – septembrie 1944), a fost numit de către generalul și mai apoi mareșalul Ion Antonescu, fiind un militar, mai precis un medic militar, în condițiile în care oamenii de încredere ai lui Ion Antonescu proveneau din rândul ofițerilor de carieră.

Primarul comunei urbane Constanța avea dreptul de a da ordine și instrucțiuni cu caracter permanent sau temporar.
La Primărie funcționa o echipă de serviciu formată din: un funcționar de concept, care era șef de birou, un dactilograf sau un copist. Funcționarii nu aveau dreptul de a cere înaintarea în funcție, mutarea la un alt serviciu din primărie, concedii de odihnă, ajutoare sau alte înlesniri, unor organisme precum ministerul, prefectura sau de la alte autorități ale statului. Toate aceste solicitări urmau a se face pe cale ierarhică. Prin urmare, primarul era cel care aproba sau nu aceste solicitări, în baza unor motivări bine întemeiate.
Dactilografierea documentelor trebuia să se realizeze cu atenție, gramatical întocmite corect, fără prescurtări care să inducă în eroare.
Primarul era cel care primea petiții, prin intermediul biroului de petiții, având obligația de a cerceta cauza și de a răspunde petiționarului. Acesta primea un număr de înregistrare din partea biroului. Rezolvarea petițiilor avea termene scurte de la 24 de ore, până la 10 zile.
Primarul avea acces la toate informațiile care aveau în vedere actele adresate instituției. Toată această corespondență era sub atenta administrare a secretarului general, într-o mapă specială, fiind păstrată într-un seif.
Secretarul general organiza ședințe sau conferințe periodice cu subordonații pentru informarea acestora cu privire la acțiunile instituției. Fiind o perioadă tulbure în istoria țării, dar șia orașului, existau anumite restricții în ceea ce privește staționarea în instituție, vizitele în cadrul acesteia, servitul ceaiului, a cafelei în birouri, precum și convorbirile telefonice neautorizate.
Oferirea de informații de către angajații instituției era strict interzisă, oricăror persoane particulare, de la alte instituții, precum și ziariștilor.  Cel care putea oferi aceste informații era Biroul de informații și petițiuni, iar presei informațiile erau oferite de către Secretarul General al Primăriei.
Așadar, instituția cunoștea o organizare diferită, ca urmare a regimurilor impuse în toamna anului 1940, până la ieșirea Românei din război și intrarea statului român în sfera de influență sovietică.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 54/1941
***Declarația lui Puiu Traian
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea Anul 1937 în cadrul Seminarului Musulman din Medgidia