#citeșteDobrogea: Patriarhul de la Păcuiul lui Soare

 

• Pe 3 aprilie 2007, Petre Diaconu trecea în lumea umbrelor

 
În urmă cu doi ani, cotidianul ZIUA de Constanța îi acorda cercetătorului Petre Diaconu distincția „Meritul Dobrogean“ și medalia „Dionisie Exiguul.
Era prilejul cu care descopeream, din documente și mărturii, un personaj de poveste, un om rar, de o generozitate incredibilă, pasionat, până la identificare, de profesia sa de „scormonitor” în istoria medievală a ținuturilor noastre.

Spirit liber, neconformist, a trăit întreaga viață printre pietre și prin șantierele arheologice de la Dinogetia, Niculiţel, Nalbant, Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavoda sau Adamclisi, dar mai cu seamă pe insula misterioasă care i-a fost a doua casă: Păcuiul lui Soare. S-a îndrăgostit de insula bizantină pierdută în apele Dunării și, timp de mai multe decenii, și-a petrecut verile aici, încercând să dovedească tuturor, cu nestrămutată convingere, că la Păcui sunt ruinele cetății medievale Vicina, colonie genoveză, sub stăpânire bizantină, una dintre cele mai vechi așezări de tip urban cunoscute pe teritoriul românesc extracarpatic.

De la mijlocul anilor ’50, Şantierul de la Păcuiul lui Soare, încredinţat tânărului – pe atunci – Petre Diaconu, devenea şantier şcoală în arheologia medievală românească, unde urmau să se formeze generații întregi de arheologi. Rezultatele cercetărilor de aici au fost publicate în două volume: monografia Păcuiului (Cetatea bizantină) şi Aşezarea medievală, primul răsplătit de Academie cu premiul „Vasile Pârvan”, care a consacrat și a făcut notorie şcoala de la Păcui.
Patriarhul locului a rămas, de-a lungul a aproape jumătate de veac, „nea Petrică”, pe care îl evocă și azi, cu nostalgie și multă recunoștință, discipolii săi de odinioară.
Dincolo de săpăturile arheologice, era pasionat de geografie istorică, paleodemografie, toponimie, numismatică, sigilografie bizantină, geneza vechii culturi materiale româneşti, precum şi a influenţei acesteia asupra culturii materiale a populaţiilor alogene. În cărțile sale, a tratat, în temeiul izvoarelor literare şi arheologice, istoria populaţiilor turce vechi (pecenegi, uzi, cumani) şi a relaţiilor acestora cu lumea bizantină.
Pe 6 octombrie 2004, când a împlinit 80 de ani, i s-a organizat o aniversare memorabilă, la care au participat prieteni și colegi de breaslă români și bulgari. A fost distins atunci cu medalia „Crucea Dobrogei” de către Arhiepiscopia Tomisului, pentru contribuţia sa la cunoaşterea istoriei creştinismului la Dunărea de Jos și, tot atunci, s-a inaugurat muzeul Mănăstirii Dervent, în cimitirul căreia, de altfel, a ales să-și încheie parcursul omenesc și să-și odihnească trupul trecător.
 
Sursa foto: cimec.ro
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Petre Diaconu, profesionist și OM desăvârșit

Petre Diaconu - istoric, arheolog şi cercetător