#citeșteDobrogea: Seminarul musulman din Medgidia, focar al răspândirii culturii și religiei islamice

Una dintre primele instituție de învățământ islamic din Dobrogea a fost seminarul deschis la Babadag. Seminarul avea teren în proprietate, bălți, cariere de piatră, din veniturile Zebilului, donat în acest sens de către Gazi Ali Pașa. În urma evenimentelor din anii 1877-1878, își întrerupe activitatea, urmând o perioadă de tranziție între 1878-1881. Din anul 1889, devine oficial instituție de stat, funcționând pe baza art. 21 din Legea Organică a Dobrogei din 7 martie 1880. În perioada 1889-1901, Seminarul avea patru clase și trei profesori, doi ocupându-se cu studiile musulmane, iar unul cu studiile românești. Scăderea populației școlare a determinat adoptarea măsurii de a muta Seminarul la Medgidia, în anul 1901, funcționând după un nou regulament începând cu 1904. În 1907, se deschidea și o școală musulmană ce purta numele fostului primar Kemal Efendi (Kemal Agi Amet).
Localul școlii a fost construit de comunitatea musulmană, fiind cedat Casei Școalelorși administrat de statul român. De altfel, statul român a acordat o atenție sporită acestui institut teologic și pedagogic musulman, prin Regulamentul de funcționare publicat în Monitorul Oficial nr. 111/17 august 1904, modificat ulterior prin Decretul Regal nr. 832 din 1925 și Decretul Regal nr. 699/1928 .
Regulamentul și programa au suferit modificări, ultima fiind în 1948, prin Legea nr. 177. Seminarul musulman devine o școală de învățământ religios, cu patru ani de studii, cu programă adecvată învățământului teologic și pedagogic . Elevii (softa) și dascălii (muderris) Seminarului studiau legislația și religia islamică.
Un rol important în decizia de a transfera Seminarul musulman de la Babadag, la Medgidia, în anul 1901, i-a revenit doctorului IbrahimThemo. Seminarul avea 8 clase și dormitoare, fiind ridicat de locuitorii urbei, prin donații. Acesta a  deținut funcția de cadru didactic în perioada 1908-1923, timp de 15 ani implicându-se în actul educațional. Preda seminariștilor: Medicina populară și Reguli de îngrijire și sănătate. S-a implicat și în construirea unei școli pentru fetele locuitorilor turci și tătari, ce îi va purta numele.
A propus acordarea unor burse anuale, la liceele din România, pentru elevii musulmani săraci, din provincie. A publicat două volume ale „Dicționarului turc-român”și lucrarea „Conducătorul conversațiunei” în limba română și limba turcă ( în anul 1915). În anul 1939 publica la Medgidia, „Amintirile mele în legătură cu înființarea Asociației Uniune și Progres și cu serviciile mele în slujba patriei și a revoluției naționale”.



La inițiativa conservatorului Take Ionescu, va lua ființă o catedră de Limba Română în cadrul Seminarului, în anul 1895, fiind numit pe această catedră Alexandru Alecu, cunoscător al limbii turce, devenit ulterior director al seminarului.
Ministrul instrucțiunii publice Spiru Haret, în anul 1904, îl însărcinează pe directorul Seminarului să realizeze un Regulament de organizare și funcționare, prin care seminariștii să capete instrucțiune cât mai intensă. Prin „ educația morală și adaptarea elevilor trebuințelor noastre de stat, va face, bineînțeles, obiectul celor mai vii preocupări din partea comisiunii” , după cum spunea ministrul Spiru Haret. Se considera că „acela care a dat viață Seminarului musulman este nemuritorul Spiru Haret” .
Construcția Seminarului respecta arhitectura unei medrese otomane, având o curte interioară cu portice pe laturi, având sala de rugăciune pe latura sudică. Materialele au fost de slabă calitate, inițial construcția având un caracter temporar. Ulterior se va realiza mica geamie (mesgid), la câțiva ani de la construcția medresei, probabil prin anul 1904. Acestei construcții i se adaugă și un vestibul, la o dată ulterioară .


Clădirea avea amprentă la sol, pe un singur nivel, având o curte interioară cu un portic( prispă) ce se regăsea pe toate cele patru laturi ale curții interioare. Prispa avea o balustradă traforată, cu portițe de acces în dreptul treptelor și stâlpi cu capiteluri, din scândură traforată, la un interval de circa 2,50 m. Sălile de clasă aveau dimensiuni aproape egale de 4,00x 4,00 m, în care se intra prin vestibule care erau poziționate aproape la jumătate și aveau 4,00x 1,80 m. Mai târziu, datorită faptului că a crescut numărul elevilor, au fost operate modificări ale spațiilor, desființând sălile mici. O parte a porticului a fost închisă cu zidărie, consolidarea planșeelor s-a limitat doar la asigurarea grinzilor cu tiranți susținuți de clești, ducând la curbarea acestora, datorită greutății, în condițiile noilor recompartimentări. Latura de est a Seminarului avea ferestrele spre curte, zidite cu excepția unei uși și a unei ferestre.
Primii directori ai Seminarului au fost Alexandru Alecu  și Ali Hagi Mustafa, pentru studii clericale. Un alt director al Seminarului a fost Demirgean Hagi Mahmut, a cărui activitatea a fost recunoscută de statul român prin acordarea decorațiilor „Coroana României” și „Serviciul credincios”.
Manualele necesare studiului erau aduse de la Constantinopol (pentru limba turcă și arabă), dorindu-se scutirea de taxe pentru aceste manuale .
Recrutarea clericilor musulmani se făcea din rândul fiilor de turci și tătari ce locuiau în Dobrogea. Directorul Alexandru Alecu, ce era administratorul Seminarului musulman, era autorizat să-și continue munca și să se îngrijească de locul viran ce aparținea școlii, pentru a face plantații pe el .
Primul Regulament de funcționare al Seminarului din anul 1892 prevedea: primirea la Seminar a fiilor de cetățeni români, în orele de dimineață se vor studia cursuri de limba arabă și interpretarea Coranului, predate de profesori musulmani, în orele de după prânz vor fi admiși la școala publică primară din localitate, iar absolvenții vor avea dreptul să fie numiți în clerul musulman .
La 17 august 1904 se adoptă un nou Regulament de funcționare a Seminarului. Durata studiilor era de opt ani, cu examen de absolvire la final în fața unei comisii speciale, formată din reprezentanți ai Ministerului și din profesori ai școlii. Diploma de absolvire conferea absolvenților dreptul de a ocupa posturi de imami și de învățători în limba turcă. Studiile de cultură generală se realizau în limba română studiindu-se: limba română, istoria românilor, istoria universală, geografia, științele naturii, științele fizico-chimice, matematică, drept administrativ, drept constituțional, igiena, medicina populară, cultura pomilor, a zarzavaturilor, muzica, desen, gimnastică și pedagogie. În limba turcă studiau: limba și literatura turcă, istoria religiei și a Islamului, iar în limba arabă: Coranul, interpretarea Coranului, muzica bisericească.
Între anii 1904-1933 se publică Anuarul Seminarului musulman din Medgidia, ce oferă importante date statistice și informații despre evoluția școlii, despre profesori, despre elevi și investiții.
Așadar, Seminarul Musulman de la Medgidia, continua activitatea seminarului înființat la Babadag, școlarizând elemente musulmane din Dobrogea și din Cadrilater, unii absolvenți devenind mari personalități ale lumii musulmane dobrogene și nu numai.

Bibliografie selectivă:

ANIC, fond MCIP, dosar 210/1902
ANIC, fond MCIP, dosar 245/1904
 
Alexandru Alecu, Istoricul Seminarului Musulman din Medgidia, în A.D., IX, II, 1928
Adrian Ilie, Comunitățile turcă și tătară din Medgidia, Editura Ex Ponto, Constanța, 2015
 
Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Pescarii și condițiile în care își desfășurau activitatea în perioada interbelică