#citeșteDobrogea: Tătarii și activitățile comerciale

Tătarii au fost atrași de activitățile comerciale și au încercat să obțină avantaje pecuniare însemnate. Au participat frecvent la tâguri și iarmaroace, atât din zona centrală a Dobrogei, cât și din alte zone mai îndepărtate ale provinciei. Unul din târgurile de care își leagă existența a fost Panairul.

Târgul Panairului a atras atenţia autorităţilor otomane, încă din vremea sultanului Mahmud I (1730-1754), care a oficializat existenţa acestuia în anul 1752, pe dealul cu acelaşi nume, în apropierea aşezării tătarilor.

Cu siguranță tranzacţiile erau profitabile, dacă ne gândim la faptul că sultanul Abdul Medgid (1839-1861) „fonda oraşul Medgidia, tocmai în vederea importanţei târgului”.  Tătarii stabiliţi în oraş se ocupau şi cu activităţi de comerţ.

           Tocmai din aceste considerente, sultanul a mutat pe timpul bâlciului tribunalele de comerţ din Tulcea şi Constanţa, la Medgidia, cu scopul de a facilita tranzacţiile comerciale şi fixarea preţurilor.

           În 1850, agronomul Ion Ionescu de la Brad, deplângea decăderea orăşelului Karasu, spunând că aici se ţineau de două ori pe an târgurile cele mai cunoscute ale Dobrogei, fiind un centru de schimb. El va fi găzduit de Mârza Paşa în cortul său (ceadâr), arătând un interes sporit pentru organizarea târgului.

Tot el va construi podul peste balta Kara-Su, care-i va purta numele, ce unea oraşul cu locaţia Panairului.

Crimeenii colonizaţi de autorităţile otomane în Medgidia se ocupau cu agricultura, erau meşteşugari şi negustori, aducându-şi contribuţia la dezvoltarea oraşului. Noul oraş Medgidia, reprezenta un important nod comercial, datorită poziţiei pe care o ocupa în centrul provinciei.



          După terminarea războiului Crimeii, naturalistul german Wützer, ce a străbătut Dobrogea, ne oferă date despre Panairul de la Karasu, care era într-un proces de refacere şi unde participau mai mult de 10.000 de negustori veniţi din Smirna, Adrianopol şi alte localităţi. Comercianţii erau tătari şi turci, dar se implicau şi proprietarii români.

În satul Medgidia, exista „un mic comerţ de import”, iar pentru a ajunge cu mărfurile de la Dunăre, se putea folosi şi vaporaşul de la Cernavodă până la târgul tătăresc.

Târgul va înflori în vremea primarului Kemal Agi Amet (1886-1898), fiindu-i acordată o atenţie deosebită.

Un important comerciant tătar din Crimeea sosit după anul 1861, a fost Ali Cadîr, devenit preşedinte al Tribunalului de comerţ mahomedan, membru în Consiliul Judeţean şi Cavaler al “Ordinului Medgidie”. Asemenea acestuia, un alt tătar crimeean Abdul Hamid Osman, era consilier judeţean şi comerciant renumit, fiind decorat cu „Ordinul Medgidie”. Aceştia aveau relaţii strânse cu membri comunităţii tătare din Medgidia.

Comercianţii tătari erau proprietari de manufacturi, băcănii, depozite de cherestea şi erau proprietari de cafenele, comercianţi de piei şi blănuri.
Tătarii se ocupau mai puţin cu agricultura şi mai mult cu creşterea vitelor, pe care le comercializau în Panairul de la Medgidia.

După atenţia deosebită a lui Said Mârza Paşa de a construi fântâni şi cişmele din secolul al XIX-lea, autorităţile oraşului Medgidia vor da în folosinţă două sacale de apă, după organizarea unei licitaţii.

          Comerţul cu lână şi cereale era singura ocupaţie a locuitorilor din hinterlandul aşezării Karasu, un rol important revenind mocanilor transilvăneni, fenomen încurajat de Said Mârza Paşa.

          Ziarul „Constanţa”, menţiona că „cine nu-şi aminteşte de comercianţii locali de acum 20 sau 30 de ani la bâlciul Medgidiei, veneau cantităţi colosale de mărfuri din Marsilia, pentru a se preda negustorilor români din toate oraşele Dobrogei. Braga lui moş Afus, a servit în multe dăţi ca hrană pentru ziua schimbării ciobanilor la Panairul de la Medgidia, de Sfântul Dumitru. Cei mari dădeau târcoale grătarelor încinse cu mangan şi păzite cu străşnicie de birtaşi”.

Celebre erau luptele tătăreşti „kureş”(care se organizează şi în prezent cu prilejul zilelor oraşului, sau a sărbătorilor tradiţionale musulmane). Trofeul era batalul sau pomul cu batiste şi ştergare (bairacul).

La 28 septembrie 1947 se înregistrau cereri către Primărie, a unor comercianţi ce doreau să îşi deschidă afaceri pe durata târgului, printre care şi tătari.

În aceiaşi perioadă funcţiona şi un sindicat al căruţaşilor „Unirea” din Medgidia, care avea ca membri români şi tătari.

Creşterea cailor reprezenta o importantă activitate ce aparţinea tătarilor, dar şi românilor „fruntaşi”, cum îi numea Ion Ionescu de la Brad, ce aveau herghelii bine organizate, calul fiind un articol de preţ. Said Paşa dorea realizarea unor „ferme model”, de tip falanster, care să contribuie la pătrunderea relaţiilor bazate pe liberul schimb. Tătarilor le plac “vitele foarte mult şi le îngrijesc cu drag. Predilecţia lor merge mai ales spre cai. Se vede în toate ale lor spiritul şi obiceiurile unui popor trăit în stepă şi libertate”.

          Bivolii au fost crescuţi pe valea Kara-Su, deoarece aceasta oferea condiţii prielnice pentru hrana şi adăpostul acestora. Said Mârza Paşa îi oferea oaspetelui său, Ion Ionescu de la Brad, „o frumoasă bivoliţă albă, o raritate unică”, crescută pe Valea Kara-su. În Dobrogea, la Medgidia şi Constanţa, „nu exista o proprietate mare, iar pe unde exista era afectată economiei de vite. În Dobrogea, tătarii nu seamănă deloc păpuşoiu”.

   La Medgidia, în anul 1897, erau 129 comercianţi, dintre care şase erau hangii, iar 26 erau cârciumari, mulţi dintre aceştia fiind tătari. Cu agricultura se ocupau 427 de locuitori, care aveau 48 pluguri, 124 care şi căruţe, împreună folosind  6 maşini de secerat, 5 mori de bătut porumb, 34 grape de fier, două de cosit; împreună aveau 5200 vite, 305 cai, 804 boi, 45 bivoli, 4 asini, 5450 oi.

Putem menţiona negustori şi proprietari  care se ocupau cu diverse activităţi productive şi comerciale fiind implicaţi în bunul mers al târgului Panairului printre care: Hagi Regep şi Ismetula Arslan. Alţi tătari se vor implica în activităţile meşteşugăreşti, obţinând calificări în noi meserii precum: tâmplari, şoferi, electricieni etc.
 
Surse bibliografice
S.J.A.N.C, fond Primăria Constanţa, Dosar 20/1889
S.J.A.N.C. , fond Primăria Medgidia, Dosar nr. 1 ∕1915
George Ioan Lahovari ,Marele dicţionar geografic al României, vol. I
Adrian Ilie, Panairul de la Medgidia, în A. D., S.n., IX, Constanţa, 2006-2008
M.D.Ionescu, Dobrogea în pragul veacului XX, București, 1904
Adrian Ilie, Tătarii de pe Valea Karasu în perioada secolelor XIII-XIX, în vol. Tătarii în istoria românilor, II, 2005
Alexandru Arbore, Contribuţiuni la studiul aşezărilor tătarilor şi turcilor în Dobrogea, în Arh. D., II, 1919
Nicolae Iorga, România. Mamă a unităţii naţionale cum era până la 1918, I,Editura „România Munteană”, Bucureşti, 1939
Idem, Droits nationaux et politique des roumains dans la Dobrogea, Iaşi, 1917
„Românul”, XXIV, din 18 ianuarie 1880;
Virgil Coman, Unele consideraţii privind turco-tătarii din Medgidia la sfârşitul secolului al XIX-lea, în vol. Din istoria tătarilor, I, Constanţa, 2010
P.Ştefănescu, D. Serbescu, Geografia Judeţului Constanţa, ediţia I, Tipografia Românească, Bucureşti 1913
„Farul Constanţei”, nr. 11, din 31 martie 1885.
Idem, II, nr. 36, 18 ianuarie 1881.
Vasile M. Kogălniceanu, Drepturile dobrogenilor, Tipografia „Munca”, Bucureşti, 1906
I. Dumitrescu, Însemnări despre tătarii din satul Pervalia ( comuna Tătlăgeac), în A.D., I, nr.1, Constanţa, 1920
„Constanţa”, IX, nr. 303, din 13 iunie 1899
Adrian Ilie, Ocupaţii ale tătarilor din Medgidia, în Qaradeniz, aprilie-mai 2015
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea: Unele aspecte demografice privitoare la tătarii din Dobrogea și din Medgidia