30 Jan, 2021 00:00
4130
„Când îi pronunţi numele nu se poate să nu te gândeşti imediat la iubirea lui aproape mitologică – biblioteca. Cartea a fost povestea lui permanentă de viaţă.
L-am cunoscut când era un tânăr spontan, amuzant, elegant şi pentru mine a rămas mereu fără vârstă. Am schimbat sute de cuvinte, sute de păreri legate de profesie, de proiecte, unele finalizate, altele rămase doar enunţate. Prima lui realizare şi cea mai importantă este înfiinţarea unei biblioteci cu adevărat universitare, iniţiată şi dezvoltată în acord cu dezvoltarea învăţământului superior dobrogean. A intrat pe porţile Institutului Pedagogic din Constanţa prin repartiţie guvernamentală, la opţiunea lui, deşi avusese şi alte oferte. Venirea lui a fost de două ori valoroasă, pentru că îl însoţea soţia lui, Ana, un bun cunoscător al tehnicii biblioteconomice şi bibliologice, bun specialist în clasificarea şi catalogarea publicaţiilor. Se întorcea, de fapt, la Pontul Euxin, meleag natal, pe care nu l-a părăsit niciodată, chiar şi atunci când a trecut prin privaţiuni şi supărări.
A fost preşedinte şi apoi secretar al Comitetului de iniţiatori pentru înfiinţarea primei Universităţi din istoria Dobrogei, un blazon în Cetatea mării. Biblioteca, migălos construită apoi a fost fidelă tuturor facultăţilor înfiinţate, Ioan Popişteanu având grijă să îmbogăţească fondul de carte cu profilul fiecărei ramuri universitare.
Ioan Popişteanu a fost eficient în toate întreprinderile sale: achiziţie de carte, editor, publicist, coordonator de lucrări ştiinţifice, prefaţator la tomuri de prestigiu, om de cultură, sprijinitor al sportului constănţean. A fost un intelectual care a visat mereu, având un zăcământ sufletesc bogat şi un autentic simţ al valorilor.
A trăit într-o tensiune febrilă şi creatoare, cu o superioară conştiinţă că poate contribui la activitatea ştiinţifică a Universităţii prin editarea celor mai bune studii competitive la Târgurile naţionale şi internaţionale de carte. Avea pasiunea polemicii cu prietenii, toţi cu bogate lecturi, cu măiestria scrisului, cu arta expunerilor universitare. Multe din preocupări i s-au recunoscut: diplome de excelenţă, referinţe în dicţionare, reviste de cultură, lucrări de specialitate, medalii, acordarea titlurilor de Cetăţean de onoare al com. Dorobanţu, jud. Tulcea în 2002; în 2008, din partea Primăriei Jud. Tulcea – Diploma pentru afirmarea spaţiului românesc în lume; în 2011 – Diploma „10 oameni de valoare, pentru Constanţa”.
A trăit într-o matrice spirituală locală de o profundă specificitate – a mării, a infinitului. Însemnările lăsate, corespondenţa cu personalităţi ale vremii (pe care n-a avut timp să le publice) ne vor dezvălui, treptat, multe arii de interes, alte dimensiuni ale vocaţiei sale, ale tărâmului intim.
Energia lui s-a scurs prea devreme. A rămas în urma lui o unică certitudine: Ioan Popişteanu este o personalitate a Dobrogei, un barometru al vieţii culturale de pe tărâmul pontic, un om care a crezut în valorile umane.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: