25 Dec, 2019 00:00
2497
„Una din multiplele cause cari au contribuit la decăderea portului nostru și la ocolirea lui de către comercianții importatori și exportatori, ca și de companiile de navigație, a fost și este fără îndoială și reaua organizare a muncii, care se desfășoară pe digurile noastre…
Muncitorii de porturi – hamalii – prin însăși alcătuirea lor eterogenă, reprezintă un corp foarte puțin disciplinat moral, social și intelectual – un corp căruia nu i se cere nici o specialitate, nici o pregătire. Din această cauză munca lor cerând și impunând numai eforturi fizice, face să fie socotit ca bun și chemat pentru această slujbă, oricine, de oriunde și oricând.
Astfel, în rândurile dokerilor, s-au strecurat unii oameni fără scrupule, certați cu justiția și cu celelalte reguli și cerințe impuse unui bun cetățean. Munca și organizarea ei, din această cauză, suferă. Hamalii neavând și neputând garanta o stabilitate, nu pot parveni prin obișnuință și nici chiar prin felul muncii lor, să aibă o specialitate. Așa zișii specialiști din această categorie de muncitori : vincerii, cotadarii, oamenii de comandă, stivuitorii,etc, sunt oameni ce se pot acita convenabil de munca lor după 2-3 zile de practică și cu o abilitate relativă. Mobilul de „desăvârșire” care există la alte meserii, aci lipsește. Nicăieri nu se cere calitate. Cultivarea continuă a forței fizice de exploatare, a ajuns să stăpânească și puterea lor morală : hamalii nu se închină decât forței. Iar aceasta, când este pusă în slujba inconștienței, nu respectă nici o lege. Acest fel de a fi al muncitorilor le-a creiat o psihologie specială, care îi face inconsecvenți cu ei înșiși, ca și cu alții. Așa se explică cum la Constanța, atâtea contracte colective de muncă au fost încheiate de bună voie, pentru ca apoi să fie denunțate contrarii intereselor muncitorești, chiar atunci când dela o perioadă la alta, condițiunile nu s’au schimbat.
Dacă elementele cari alcătuesc munca de port, sunt astfel acelea cari în acest continuu conflict reprezintă clasa patronală, ele nu sunt mai puțin potrivnice unei bune organizațiuni a muncei. Reprezentanții caselor de expedițiune și agenții de vapoare, nu sunt în fapt și în drept reprezentanții capitalismului – ei sunt și rămân simpli intermediari cu interese profesionale distincte, cărora le convine, de pildă, ca tariful muncei să fie ridicat, pentru că încasează 30 la sută din totalul cheltuielilor ce fac și nu le convine în același timp să existe un tarif, pentru că au tot interesul să nu poată fi ușor controlați. Capitalistul, în această situație, ar fi întruchipat în negustorii cari nu vin însă în contact direct cu muncitorii.
Astfel, printr’o interdependență curioasă a acestor doi factori sociali, în ceea e privește manifestările muncei de port, ele nu au caracterul unui conflict dintre capital și muncă în înțeles propriu judecat și de aceia toate măsurile luate pe cale ordinară de soluționare a acestor conflicte și organizarea acestei munci, au părut arbitrare și n’au durat. Pentru îndreptarea acestei probleme se cere intrarea ei în făgașul normal al raporturilor dintre muncă și capital.”
Sursa foto: „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: