Frumoasele mele duminici ...

Am vreun an de zile de când am ieşit din PD şi L ... când mă gândesc la partidul în care am fost, uit L-ul mereu ... am ieşit că devenisem înalt funcţionar public. Acum, implicat în procesul de mare corupţie imaginat de nişte nene cărora le doresc să păţească, vinovaţi, ceea ce mi-au înscenat ei mie, nevinovat ... acum spuneam, pătat, n-am cum să activez politic. Dar stau şi mă gândesc, aş mai vrea? Dacă ţara ar fi fost o ţară normală iar ce mi s-a întâmplat nu s-ar fi întâmplat, probabil că mi-aş fi nenorocit neuronii în continuare cu şedinţele diverselor comisii şi comitete din trei litere ... BPL, BPN, BPJ, CDN ...XYZ ... Cu ani în urmă, Ioan Chirilă a scris Frumoasele noastre duminici gândindu-se la sute de meciuri de fotbal văzute duminica dimineaţa sau la ceas de seară ... departe de familie, dar aproape de actorii acestui joc frumos care era fotbalul. Asta în perioada în care parcă toate erau mai aşezate, printre fotbalişti găseai şi medici stomatologi, iar tribunele stadioanelor noastre erau pline. Sunt convins că, văzând că fotbalul de menuet şi al schemelor frumos desenate al tinereţii sale a evoluat spre jocul încrâncenat şi fără talent al golanilor impresariaţi de şi mai golanii care ne confiscă agenda zilei, până şi Ioan Chirilă ajunsese să se întrebe dacă sacrificiul a meritat ...

Continuarea pe http://laurentiumironescu.wordpress.com/2012/02/25/frumoasele-mele-duminici/