Sfântul Ioan Gura de Aur despre necurata mândrie şi slava deşartă

"De-ţi este voia, iubitule, să-l smereşti pe omul cel mândru, nu-l în­viaţă şi nu-l certa cu multe cuvinte, ci cu puţine şi înţelepte. Adu-i aminte numai de neputinţa firii omeneşti şi zi-i: Omule, ce te măreşti şi te mândreşti în deşert, fiind şi tu pământ şi cenuşă ca şi noi? Iar de va zice că se va face aşa când va muri, să-i zici ca şi acum, când este viu, omul e pământ şi cenuşă, însă nu cunoaşte ca este aşa, de vreme ce-şi vede frumuseţea trupului. Vede puterea şi cinstea, vede laudele mincinoşilor şi pe cei ce stau de slujesc mesei şi spun basme. Aşadar această nălucire a hainelor scumpe îl înşală [pe omul cel mândru] şi îl face să-şi uite firea. El nu merge niciodată la morminte să vadă coşciugele pline de împuţiciune şi de putoare, ci caută numai spre cele trecătoare, iar nu spre cele ce or sa fie. Şi să-i zici lui iar: Ce te mândreşti, omule, care eşti pământ, şi cenuşă şi putegai? Caută de vezi neputinţă şi vremea cea scurtă a vieţii celei pieritoare! Nu aştepta ziua morţii tale ca să te pocăieşti, căci moartea vine fără de nădejde şi nu o ştii când vine! Căci - daca omul este pământ şi fum, şi totuşi cutează a zice: Mă voi sui la cer să mă fac şi eu dumnezeu!1 - ce n-ar fi zis, unde n-ar fi căzut cu gândul său, daca n-ar fi avut neputinţă firii sale ca un frâu? Deci, când vezi vreun mândru ca-şi înaltă grumazul ca un taur şi îşi ridică sprâncenele sus, zi către dânsul: Ce se mândreşte pământul şi pulberea, căci viaţa lui se ocări şi cele din lăuntrul lui? Acestea să le zici şi împăratului! Şi nu te teme de coroana lui, nici de îmbrăcămintele de aur pe care le poarta, căci zice Sfânta Scriptură: „Toata slava omului ca floarea ierbii este. "Tu, omule mândru, ce te măreşti? Oare tu ai făcut cerul? Pogoară-te din înălţimea râpei şi ia aminte la neputinţa firii celei trecătoare: căci eşti pulbere, şi umbră, şi fum, şi iarba şi floarea ierbii. Ce gândeşti lucruri mari şi te măreşti în deşert? Ce alta este mai de râs decât aceasta? Ce folos ai că stăpâneşti oameni? Mai bine să ţi se poruncească, decât să porunceşti şi să stăpâneşti! Căci ce folos este că eşti începător oamenilor, dar supus şi robit de patimi şi de păcate? Ca şi când cineva ar fi stăpân şi puternic, şi apoi să-l bată robii săi şi să-i fie tot trupul plin de răni, iar daca merge în târg să se mărească cu gândul că stăpâneşte mulţime de oameni. Mai bine ar fi să stăpâneşti patimile şi să nu fii rob păcatelor! Pentru că, de vreme ce este defăimat chiar cel ce se mândreşte în lucrurile cele adevărate şi bune şi-şi pierde acele osteneli ale bunătăţii, atunci cu cit mai vârtos se va defăima cel ce se mândreşte în lucrurile cele rele şi se înalţă pe sine pentru slava cea trecătoare? Oare cum nu va fi batjocorit şi de râsul tuturor unul ca acela?

 http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/13/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-necurata-mandrie-si-slava-desarta/