90 de ani de la intrarea Romaniei in primul razboi mondial

"Nu se poate ca tara asta sa fie atat de netrebnica, incat sa lase ceasul revendicarilor sale nationale sa treaca"

Dupa cum bine se stie, primul razboi mondial s-a dezlantuit peste Europa in vara anului 1914. Timp de doi ani, Romania a stat departe, dar cu marea speranta a realizarii idealului national - unirea tuturor romanilor.Un document datat 16 august 1916 apartinand ministrului de externe belgian care se adresa omologului sau roman cuprindea si astfel de cuvinte explicite: "M-am bucurat pentru ca nu ma indoiesc ca in aceasta clipa decisiva a luptei europene, Romania, situandu-se de partea dreptatii si a rezistentei fata de agresiunea germana, va reusi sa-si realizeze in mod glorios aspiratiile nationale si sa reuneasca in marea familie romana pe fiii ei de dincolo de munti, care au fost pe nedrept separati de ea".Mult mai direct si convingator, Barbu Stefanescu Delavrancea, om politic, scriitor si mai ales bun roman, conferentia la Constanta, in fata unui public numeros, iesind in strada din neincapatoarea sala "Tranulis" si explica: "Ce vrem noi? Vrem Ardealul! (.) . Nu se poate ca tara asta sa fie atat de netrebnica, incat sa lase ceasul revendicarilor sale nationale sa treaca".Cum s-au derulat zilele si lunile verii 1916, care a fost pulsul Dobrogei pana la incheierea marii conflagratii mondiale vom incerca sa evocam in randurile de fata. Cu promisiunea ca vom reveni, la cererea cititorilor, cu date inedite pe care ni le pot propune.Simpla premonitie? Sezonul turistic debuta in aprilie si se inchidea brusc in augustAnul 1916 parea unul obisnuit. Un moment remarcabil in viata culturala a Constantei se petrecea la 8 februarie cand in sala "Elpis", concerta pentru prima data George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs. In program: "Sonata in re major", de Haendel, "Concertul in mi minor", de Mendelssohn Bartholdy, "Balade et polonaise", de Vieuxtemps, "Arie", de Bach, "Caprice Vienaise", de Kreisler si "Prelude et allegro", de Pugnani - Kreisler. Publicul aplauda frenetic la fiecare lucrare. Enescu acorda un supliment: "Zigeunerweise".Concertul lui George Enescu a fost un mare eveniment al orasului. "Ne-a fost dat si noua - scria cronicarul ziarului "Farul", ca in uitata de toti cetate a lui Ovidiu sa primim pe marele nostru Enescu si daca nu am putut ca intr-o larga masura sa il primim cu jerbe de flori, e tot din vina noastra. In graba cu care ne-a anuntat concertul parea ca vrea sa treaca drept anonim. Manevra nu a reusit. Cat de putin, bucuria s-a putut vedea si in aplauze se putea citi dragostea pentru marele nostru Enescu".Enescu era deja un nume. Daduse in 1900 primul sau mare concert public la Paris, cu Orchestra Colonne, stralucise in Germania, Belgia, Italia, Olanda, Spania. In concerte aparute cu Pablo Casals, Alfred Conzot, Eugenie Ysaye, Jacques Thibaud, Fritz Kreisler.Sezonul la mare a debutat in 1916 inca din perioada sarbatorilor pascale."De cativa ani incoace, orasul nostru a inceput sa atraga pentru sarbatorile Pastilor din ce in ce mai multi vizitatori", scria o publicatie de sezon, Sirena, abia iesita din teascul tipografiei. "Anul acesta, numarul acelora care au venit la Constanta sau care au retinut camere pentru luna aprilie, e mai mare ca niciodata. Hotelurile toate sunt pline si foarte multe case particulare adapostesc numerosi vizitatori. In legatura cu faptul acesta, directiunea cazinoului comunal a avut fericita idee de a inaugura sezonul de primavara. Astfel, astazi, 3 aprilie, se deschide acest local de agrement pentru ca orasul nostru sa dea oaspetilor sai tot ce-i sta in putinta spre a le face sederea aici cat mai placuta. Aceasta e prima incercare de a se crea un al doilea sezon, mai timpuriu, care cu vremea s-ar putea prelungi asa, ca sa se uneasca cu sezonul de vara. Si nu vedem nimic care s-ar impotrivi ca vilegiatura la Constanta sa inceapa in aprilie si sa se termine in octombrie. Aerul curat, clima mult mai dulce decat cea de la munte, dar mai ales marea mai ispititoare in acest anotimp decat oricand, fac din cetatea lui Ovidiu unul din colturile cele mai placute in timpul primaverii. Apoi mare parte din oamenii instariti ai tarii noastre isi au ca ocupatiune principala agricultura, care le da de lucru tocmai in timpul cand la noi isi are loc dupa obiceiul de pana acum sezonul. Acestia ar putea foarte bine sa-si faca vilegiatura la Constanta mai devreme, daca inovatiunea societatii marilor stabilimente va prinde, adica daca sezonul de primavara inaugurat acum se va pastra in viitor. Constantenii au toate motivele sa fie si ei incantati de o perspectiva ca aceasta, caci prosperitatea orasului, din toate punctele de vedere, sta in stransa legatura cu lungimea sezonului si cu numarul vizitatorilor".Cu ce ajungeau turistii la mare in 1916?Circulau multe trenuri pentru timpurile acelea: Constanta - directia Bazargic, un tren, directia Bucuresti, 2 personale, un expres, un accelerat si pentru Fetesti unul mixt. Trenul de Berlin sosea la Constanta in fiecare marti, joi si duminica. Pleca in fiecare miercuri, vineri si duminica. Reducerea de 40 la suta pentru biletele de bai incepuse de la 1 aprilie.Cum se distrau? Cazinoul comunal, perla Marii Negre, sub directa conducere a Societatii Marilor stabilimente din Constanta "avea orchestra si cinematograf, oferea diferite distractiuni, baluri de copii, serate dansante, cofetarie five o`clock". Inca din aprilie, era organizat un mare festival cu balet rus, de catre Boris Troyanowsky, prim solist al orchestrei imperiale ruse Balalaika.Unde locuiau? Erau mai multe hoteluri in Constanta, dar cel mai reprezentativ era Palas, "de prim rang, cu ultimele creatiuni ale confortului si luxului. Situat pe cea mai pitoreasca pozitiune a malului Marii Negre in apropierea Cazinoului. 250 camere sau apartamente. Lumina electrica. Apa calda si rece in fiecare camera. Sali de baie la fiecare etaj. Ascensor pentru persoane si bagaje. Doua hall-uri. Sala de corespondenta. Sala de fumat. Fabrica proprie de gheata. Spalatorie electromecanica. Telefon la fiecare etaj. Serviciu de omnibuz - automobile. Celebru restaurant cu bucatarie romano-franceza. Terasa superba unde se serveste masa fericitilor locatari ai Palace-ului. Pe terasa superioara se serveste un bufet din cele mai alese. Priveliste incantatoare din forme si culori, cu perspective marete deasupra orasului sau a marii de unde vederea se pierde in infinit. Cu toate acestea, preturile sunt din cele mai rationale".Constanta sub bombardament dusmanPrima zi a mobilizarii a fost 15 august 1916. Primul comunicat de strada al Comandamentului Suprem anunta : "Aseara, la ora 9, a fost declarat razboi Austro-Ungariei; in aceeasi noapte, 14 spre 15, trupele romane au atacat frontul austro-ungar; trupele aliate ruso-tariste au intrat in Dobrogea. Flota ruseasca a sosit la Constanta. Monitoarele si bateriile austro-ungare au bombardat Varciorova, Turnu-Severin si Giurgiu".In ziua de 15 august 1916 pe toate strazile Constantei, pe ziduri si calcanele caselor se aflau afise: proclamatia catre natiune si catre armata, odata cu declaratia de razboi adresata Austro-Ungariei.Escadrila rusa - instalata de seara, monta posturi de observatie pe toata lungimea litoralului, si un baraj de circa 1000 mine mecanice, ancorate in larg. Baterii de coasta si artilerie se asezau peste totLa 20 august, Bulgaria ne declara razboi. In aceeasi zi, localul Scolii normale, transformat in spital militar, a fost bombardat de aviatia inamica. Aeroplanele inamice revin doua zile mai tarziu tot deasupra statiei de petrol.La 27 august, distrugatoarele rusesti bombardeaza Balcicul si Cavarna, provocand riposta hidroavioanelor germane din baza de hidroaviatie. Varna, la randul ei, a atacat navele rusesti din portul Constanta.La Paris, la 28 august, ministrul Afacerilor Externe Franceze se adresa Guvernului roman: "Intreaga natiune franceza saluta Romania pentru hotararea sa si doreste sa cucereasca locul sau legitim printre aparatorii dreptatii si civilizatiei. Sunt fericit ca am onoarea de a fi purtatorul de cuvant al natiunii si Guvernului francez si va adresez felicitarile cele mai cordiale. Acum cand nobilul dumneavoastra pamant natal este pe cale de a savarsi aceasta grandioasa actiune de eliberare, sunt sigur ca eforturile noastre reunite pentru triumful dreptatii si civilizatiei vor aduce aliatilor Victoria care i-ar permite Romaniei sa implineasca aspiratiile ei nationale".In 10 septembrie 1916, in port soseau 9 nave de transport cu 10.000 soldati rusi. Se inregistreaza doua atacuri ale aeroplanelor inamice care au bombardat portul si au ucis un soldat. La 4 octombrie alte avioane inamice bombardeaza orasul. O bomba, atingand Cazinoul - transformat in spital, omoara 13 raniti.La 5 octombrie, primarul Constantei, M. Grigoriu, solicita comandantului pietei Constanta - este chiar ziua cand dusmanii survolau orasul pentru a-l ocupa timp de doi ani - sprijinul in transportarea unor vagoane de grau la Constanta pentru aprovizionarea populatiei si a armatei ruse: "Am onoarea a va ruga sa binevoiti a interveni locului in drept pentru a se pune la dispozitia fratilor Oancea, in gara Mircea Voda, un numar de 70-80 vagoane si a se permite expedierea acestor vagoane cu grau la Constanta. Acest grau este necesar indestularii populatiei orasului si a armatei ruse care consuma in termen mediu cantitatea de 2-3 vagoane faina pe zi, binevoind a cunoaste ca acum comuna se gaseste in oarecare lipsa de grau".La 7 octombrie 1916, incepe distrugerea podului peste Dunare, operatie impusa strategic de Marele Cartier Roman pentru a nu mai permite inaintarea trupelor Puterilor Centrale in Dobrogea.Situatia este dramatica. La 8 octombrie, flota rusa se retrage cu lasitate, lasand orasul fara aparare.La 9 octombrie se decide evacuarea Constantei de catre autoritati si populatie. La 22 octombrie, in mijlocul zilei, germanii si bulgarii intra in oras.Indurerat de situatia dramatica a tinutului pe care il iubea foarte mult, Nicolae Iorga scria: "Constanta. Nu e nimeni care sa nu fi aflat cu durere pierderea desigur repede trecatoare, a Constantei. Acest frumos oras de pe malul Marii Negre era creatiunea noastra. Am gasit un biet targ turcesc, unde se opreau cateva luntrii fara adapost si in mai bine de jumatate de veac, cu bani grei din saracia noastra, am facut un centru infloritor, un mare port, in care unii vedeau o viitoare rivala a Odesei insesi.Astazi, printre ruinele facute de lupta se poarta acolo hoarda bulgara ca sa vada ce nu a fost in stare sa faca insasi pe tot tarmul care-i apartine si ce nu va fi in stare, cum ii este firea, sa faca niciodata si nicaieri".Populatia se refugia in debandada spre Moldova, arhivele erau inghesuite in lazi si incarcate in camioane cu destinatie aproximativa. Pe camp, pe sosele erau descarcate lazile cu documente pentru a fi salvate vieti omenesti, ciuruite de gloante. Asa s-a pierdut o buna parte din arhiva judetului.La inceputul lunii noiembrie 1916, armata romana se retragea din Muntenia nu inainte de a executa ordinul aliatilor sai - incendierea, distrugerea tuturor instalatiilor industriei de petrol pentru a nu le lasa in mana dusmanului."Intrarea Romaniei in razboiu a fost un noroc pentru noi"In revista "Arhivele Dobrogei", de sub conducerea lui Constantin Moisil, in aprilie 1919, este publicat integral un amplu articol cu titlul "De sub ocupatia germana in Dobrogea", traducere a brosurii "Referat asupra convorbirilor ce au avut loc intre comandantii de etape si comandantii insarcinati cu exploatarea, ofiterii cu aprovizionarea si comandantii de regimente si batalioane". Brosura fusese tiparita in Constanta la o tipografie rechizitionata de ocupanti numita "Tipografia administratiei etapelor germane din Dobrogea". Este, in fond, stenograma unor dezbateri la care participa statul major german de ocupatie si in care fiecare face bilantul propriului departament de responsabilitate.Cuvantarea locotenentului-colonel Van den Bergh: "Intrarea Romaniei in razboiu a fost un noroc pentru noi. Fara aceasta, cu greu ne putem inchipui cum ar fi scapat anul acesta Austro-Ungaria, in ce priveste cerealele, Germania in ce priveste uleiurile si toti aliatii laolalta in ce priveste materiile prime de razboiu (.)".Pe urma armatei ce inainta, se intindea reteaua etapelor germane, care linistea tara si o organiza pentru exploatare. Conducerea o aveau specialistii. Pe baza unui tratat incheiat intre cele patru state, Muntenia cazu spre exploatare Germaniei si Austro-Ungariei, iar Dobrogea Bulgariei si Turciei. Pentru aceasta din urma provincie hotararile s-au luat prin tratatul de la Sofia, de la 2 decembrie 1916. Totusi, administratia etapelor germane se instala intr-o parte a Dobrogei, deoarece "dupa experienta noastra, Turcii n`ar fi obtinut nimic dela o administratie bulgareasca; iar de alta parte, Bulgarii, din cauza incapacitatii de organizare economica a lor, n`ar fi fost in stare sa conduca cum trebuie aprovizionarea si sa exploateze provincia cu folos. Mai intervenea apoi si strigatoarea nevoie de uleiuri minerale si de materii prime de razboiu".In jurul acestei chestiuni, care era "nervul vital" in continuarea razboiului, au urmat neintelegeri si lupte intre bulgari si germani. La 15 mai 1917 administratia etapelor germane lua dispozitiuni prin care se fixa linia de conduita a germanilor fata de "atacurile trupelor bulgare"; iar la 21 mai 1917, dispozitii cu privire la raporturile cu oficiile si trupele bulgare."Scopul principal" al prezentei etapelor germane in Dobrogea era procurarea de cereale si de materii prime pentru industrie, mai ales pentru cea de razboi. Din orasul Constanta turcii, dupa tratat, trebuiau sa incarce 33.000 tone de cereale; iar granele din provincie erau destinate sa acopere nevoile armatei a treia bulgare si numai prisosul sa se dea turcilor. In Constanta bulgarii facura mari dificultati, aducand invinuirea ca turcii incarca mai multe cereale decat li se cuvine; prin sate ei devenira din ce in ce mai nervosi, acuzand pe germani ca transporta pe Dunare si in vagoane cereale pentru ei. Spre a dovedi lipsa de temei a acestor banuieli, germanii acordara, in cele din urma, bulgarilor posibilitatea de a le controla transporturile."La cea dintai notificare cum ca armata a treia bulgara e amenintata de foamete, - zice locot. - colonel Van den Bergh - am fost gata sa le dam cereale in cantitate suficienta. Totusi, n`am inteles a face o predare fara regula a tuturor magaziilor, precum voiau bulgarii, ci una ordonata, prin comision. Greutati ne-a oferit si chestiunea intrebuintarii cerealelor cumparate de noi.De aceea, s`a luat dispozitia a nu se mai cumpara cereale, iar din stocul cumparat sa nu se predea nimic bulgarilor, cari nu intelegeau ca trebue sa plateasca. De alta parte, Turcii, incepand de la 20 iunie, aveau sa primeasca zilnic cate 450 tone de grau, timp de 30 de zile. Dupa conceptia bulgareasca insa nu trebuia sa se dea nimic turcilor din vechea recolta, deoarece recolta noua nu se cunostea inca si armata a treia bulgara ar fi putut suferi de foame(.).Sublocotenentul Brabant comunica despre prada in uleiuri minerale, facuta in Dobrogea ocupata. In urma cercetarilor unei comisiuni, s`au aflat un total de 232.000 tone precum si o mica cantitate de uleiuri de uns. Din toata aceasta cantitate s`au pierdut circa 20.000 tone in urma bombardamentului flotei rusesti la 4 noiembrie 1916. Din intreaga prada, 70.000 tone benzina erau ale intreprinderilor germane; restul apartinea inamicului, sau neutrilor. Prin tratatul dela Sofia din 2 decembrie 1916 s`a hotarat impartirea. Se dete Bulgariei si Turciei o cota anumita. Germania isi insusi benzina usoara pentru aeroplane si uleiuri minerale pentru submarine. Pana in momentul congresului nu s`a hotarat cantitatea de petrol si pacura ce revine Germaniei. Transportul fu impiedicat pana in luna martie 1917 din lipsa de vagoane-cisterne, de viscol, de miscarile trupelor, de lipsa de carbuni si mai ales de imposibilitatea de a utiliza Dunarea inghetata. In noiembrie s`au transportat vreo 1100 tone; in decembrie 3 500 tone; in ianuarie si februarie prea putin: in martie insa, cand Dunarea fu libera de sloiuri, vreo 10.000 tone, iar in aprilie, cand s`a regulat pendularea trenurilor intre Constanta-Cernavoda si a vapoarelor intre Cernavoda-Bazias, s`au expediat 20.000 tone, In mai 28.500 tone; iar in iunie 25.000 tone. Personalul insarcinat cu transportul consta din circa 400 persoane(.).Uleiurile minerale s`au incarcat din cisternele ce apartineau societatilor: Steaua Romana, Astra, Aquila, Societatea romano-americana si din port, fie in vagoane, fie in bidoane. Instalatiile tehnice sunt la Constanta de asa natura, incat zilnic se pot incarca uleiuri intr-un numar nelimitat de vagoane. Pana la 1 iunie 1917 s`a expediat aproape =BD din rezerva totala. In 6-8 luni se va putea transporta si restul.Arhitectul de companie Soppart urmeaza cu un referat asupra cailor de comunicatie. El arata o harta pe care sunt insemnate drumurile in rosu. In total, 512 km. Starea acestor drumuri, in buna parte, e rea. Felul romanesc de a face sosele e foarte simplu. Asternutul de pietris e abia de 10-55 cm. (macadam), pus direct peste pamant; de aceea soselele romanesti nu suporta vehiculele grele. In timpul ploilor drumurile sunt foarte rele. Apoi calcarul moale, cu care se soseluesc drumurile, se macina repede si se preface in noroi. Se vor lua masuri pentru inlaturarea noroiului si uscarea drumurilor. Bratele libere de muncile agricole vor servi la aceasta. Piatra se va lua din carierele vecine cu drumurile. Pentru spargerea pietrei se vor folosi si femeile, ca si pe alte fronturi. Sunt cam 200 km de sosele, care trebuesc asternute din nou cu piatra. Pentru aceasta sunt necesare 6 luni de lucru, cu 2000 lucratori si 700 carute".Un final cu prea multe consecinteLa 7 mai 1918, la Palatul Cotroceni se semna asa zisa pace, care ne lasa tara rupta si ingenuncheata, cu datorii de razboi insurmontabile, cu sute de mii de morminte proaspete, jertfite pentru un mare si sfant ideal. Pacea nemteasca cuprindea un lung sir de conditii: primul punct, intreaga Dobroge, cu partea Marii Negre, frumoasa si infloritoarea Constanta - teritorii furate. Pericolul de a o frange in doua este iminent. Dar Dobrogea si-a crescut fii care stiu sa puna mai presus de toate datoria de neam si lobby-ul care se face de catre intreaga grupare a jurnalistilor locali si politicienilor, intai in fata guvernantilor, apoi in opinia publica europeana da castig de cauza vechii provincii a lui Mircea cel Batran. Istoria acelor zile, saptamani si luni de pana la 1920 sunt zbucium, durere, indarjire, sacrificiu si victorie.La 2 decembrie 1918, in Catedrala "Sfintii Petru si Pavel" din Constanta se oficia un serviciu religios prin care se marca reocuparea Dobrogei de catre autoritatile romane. Printr-o solemnitate impusa de greutatea momentului in localul Palatului de justitie erau instalate autoritatile administrative si judecatoresti ale orasului si judetului.Populatia incepe sa se intoarca din pribegie. In scopul acordarii despagubirilor pentru gospodariile distruse se constituie o comisie pentru fiecare localitate afectata. O alta comisie speciala de evaluare a pagubelor aduse portului Constanta de catre armatele si administratia inamica stabilea suma de 21,5 milioane lei.