Premiul naţional pentru jurnalism Nicolae Sever Cărpinişan

Consiliul Director al Asociaţiei Române de Istorie a Presei, la propunerea conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, de la Universitatea Ovidius din Constanţa va acorda din 2011 premiul naţional pentru jurnalism Nicolae Sever Cărpinişan.

Potrivit http://www.eurovalcea.ro/, premiul va fi conferit anual unor personalităţi ce s-au remarcat în jurnalism, precum şi în activităţile civice, desemnarea acestora făcându-se la propunerea unui membru al Asociaţiei Române de Istorie a Presei. Premiul se instituie la 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Sever Cărpinişan şi va fi conferit prima oară în 14 aprilie 2011, la Constanţa, cu ocazia Congresului naţional de istorie a presei, în prezenţa fiicei jurnalistului, prof. dr. Letiţia Opreanu. http://www.eurovalcea.ro/ notează că Nicolae Sever Cărpinişan s-a născut la 6 ianuarie 1900, la Constanţa, a fost jurnalist, publicist, tipograf, regizor, dramaturg şi bibliotecar. În timpul primului război mondial, în refugiu la Iaşi, tipăreşte lucrările lui Nicolae Iorga. După terminarea războiului, revine la Constanţa şi obţine calificarea de maistru tipograf.

În anul 1919 este redactorul publicaţiei bilunare Şoapte, "revistă socială, literară, artistică, muzicală şi sportivă". În 1922 editează gazeta de orientare social-democrată Dobrogea economică. Ulterior, director al ziarului Muncitorul Constanţei, "organ al apărării intereselor muncitoreşti" şi secretarul de redacţie al Dobrogei June. În anul 1924, Camera de comerţ din Constanţa îi oferă o bursă pentru a merge la Sorbona - Paris, să studieze la Şcola superioară de jurnalism. După trei ani revine în ţară cu trei diplome: una de jurnalism, alta de economie politică şi una de economie agrară. La Camera de comerţ Constanţa a lucrat ca tehnoredactor al Buletinului Camerei de comerţ şi industrie - circumscripţia X Constanţa, apoi ca secretar de redacţie. Scrie piese de teatru, este regizor, secretar literar. După epurarea din presă este trimis cu domiciliu forţat la Bicaz, de unde revine în 1954, fiind angajat ca bibliotecar la Colegiul „Mircea cel Bătrân". Colaborează la ziarele Farul, Dacia, Dobrogea socialistă, Foaia plugarului, Limanul, Marea neagră, Nădejdea, Pontice. Moare la Constanţa, în 28 iulie 1975. A fost primul român licenţiat în jurnalism, având o impresionantă operă jurnalistică şi civică, probând performanţe în varii domenii culturale, făcând parte din lunga listă a martirilor profesiei.