Iubirea e o Alegere

Am crezut atâta amar de viaţă, că iubirea e ceva ce "mi se întâmplă" ca şi când vine de undeva din neant şi eu nu am ce-i face. Am confundat îndrăgostirea cu iubirea, am fabricat scenarii si povești siropoase, apoi, când a apărut el, l-am îndesat în scenariul meu din cap şi l-am ornat pe unde nu se potrivea, ca să fie povestea perfectă, iar el, să fie "jumătatea"...

De mici, citim în reviste şi cărţi, vedem filme cu poveşti de tot felul şi ne construim în cap scenarii în care ajungem să ne proiectăm cu totul, aşteptând să vină cineva să se aşeze în forma aceea cu grijă pregătită de gândurile şi construcţiile noastre mentale şi emoţionale. Cumva, povestea pe care o aşteptăm şi o cerem este mai mult ca o nevoie, un strigat, o fantezie iar uneori ajunge să fie considerată aproape un miracol. Povestea asta e ca o cămară în care, în lipsa Lui/Ei, aruncăm toate speranţele şi în care ne punem toată nădejdea, cu fiecare moment în care constatăm o lipsa, o nevoie, o nefericire... Pe modelul "dacă şi când va apărea, viata mea se va schimba total în bine şi toate suferinţele vor lua sfârşit".

Asta în condițiile în care nu avem repere sau avem foarte puţine. Dacă ne uităm în jur, nu avem mai mult de un exemplu frumos de relaţie care ar semăna cu ce ne-am dori. Dar sigur că... mereu ne gândim "în cazul meu o să fie altfel".

Aşa apar dezamăgirile pe bandă rulantă, după câteva luni sau câţiva ani de relație cu cineva... O bucată de timp încă ne putem minţi după ce intrăm într-o relaţie. Dar când nemulţumirile devin evidente şi prea multe, începem să recunoaştem că nu suntem tocmai în filmul pe care l-am creat dinainte şi că persoana de lângă noi nu se pliază pe el, nu poate primi rolul principal ci cel mult un loc ca figurant...

Ei bine, relaţia asta, ce să vezi, nu e ceva ce ţi se întâmplă. Nu e ca şi cum cineva alege pentru tine acolo în cer iar tu nu trebuie decât să aştepţi să apară creatorul fericirii tale permanente, tu stând cu mâinile în sân.

Și nici ca şi cum trebuie să consideri că primul venit este destinul tău. Nu trebuie să fabrici "semne" ca să te păcăleşti că e ce vrei, doar pentru a-țï valida scenariul şi nici să cauţi mereu nod în papură pentru a evita... orice posibilitate de a iubi sau a intra într-o relație...

Relaţia e ceva ce TU ALEGI. Sau ce "tu intampli". E ceea ce alegi să creezi în viata ta şi, de preferat, e ceva ce adaugă valoare în viaţa ta. Da, relaţia e ceva foarte pragmatic, mai ales dacă ne referim la însoţire fizică, urmată de căsătorie sau nu...

Iar IUBIREA, ei bine, iubirea începe de regulă după ce sfârşeşte îndrăgosteala. Odată cu luciditatea, după ce fanteziile copilăreşti încep să se dizolve... Când eşti în primul rând în punctul de a fi responsabil. Pentru că abia atunci eşti în poziţia de a ALEGE să iubeşti. Moment de moment. Zi de zi. Chiar și când vezi că sunt lucruri care nu-ți plac...când știi și ești conștient că il/o vrei cu toate acestea la pachet. Atunci ştii că îl/o iubeşti pentru că vrei tu şi nu îl/o iubeşti pentru că face sau nu face ceva anume pentru asta. Şi tot atunci e momentul în care mulţi se împotmolesc... odată cu primul conflict, prima deziluzie...

Mi-au trebuit ani să mă dezvelesc de iluzii de amor, de poveşti implantate, de scenarii care mai de care mai dezamăgitoare.
 Și nu spun aici că iubirea e seacă, lipsită de viață și frumusețe sau că nu ar trebui să mai simţim fiorii indragostelii... Spun, tocmai, că IUBIREA e ceva asumat, ales, în progres tot timpul... şi tocmai de aceea este de o frumuseţe, profunzime şi o sfinţenie ca nimic altceva, cred, pe lumea asta...

Nu cred că iubirea ţine de celălalt, de ceea ce face sau nu face. Ţine de capacitatea noastră de a Iubi şi dărui, de alegere. De ceea ce vrem să creăm.

Prezenţa fizică lângă cineva ţine tot de alegere. Iar iubirea nu implică obligatoriu prezenţa fizică. Poţi să iubeşti pe cineva aflat la mii de km distanţă sau plecat în altă dimensiune deja. La fel cum prezenţa lângă cineva nu implică musai iubire.

O relaţie poate avea o mulţime de forme şi nuanţe.
Şi totuşi, iubirea şi prezenţa fizică pot exista împreună cu grație. Cât, cum, cu cine şi când ALEGEM.

Nicoleta Svârlefus
 sursa foto: ea.md
sursa: http://www.astrocafe.ro/articole/iubirea-e-o-alegere