Lumea Poeziilor Mihai Eminescu – De-aş avea

De-as avea şi eu o floare

Mândra, dulce, răpitoare,

Ca şi florile din mai,

Fiice dulce-a unui plai,

Plai râzând cu iarba verde,

Ce se leagănă se pierde,

Undoind încetişor,

Şoptind şoapte de amor;

 

De-aş avea o floricică

Gingaşă şi tinerică,

Ca şi floarea crinului,

Alb ca neaua sânului,

Amalgam de-o roz-albie

Şi de una purpurie,

Cântând vesel şi uşor,

Şoptind şoapte de amor;

 

De-aş avea o porumbiţă

Cu chip alb de copiliţă,

Copiliţă blândişoară

Ca o zi de primăvară,

Câtu-ţi ţine ziulit

I-aş cânta doină, doiniţa,

I-aş cânta-o-ncetişor,

Şoptind şoapte de amor.

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, într-o familie numeroasă, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai lui Gheorghe şi ai Ralucăi Eminovici. Eminescu termină şcoala primară cu rezultate bune şi urmează liceul german din Cernăuţi.

 

Debutează cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” (1866). Studiază, pentru o perioadă, la Universitatea din Viena, oraşul unde o va cunoaşte pe Veronica Micle. Între timp, publică numeroase poezii, cum ar fi „Venere şi Madonă”, sau basmul „Făt-Frumos din lacrimă”.

 

În 1877, se mută la Bucureşti şi este numit redactor-şef la ziarul „Timpul”, unde va desfăşura o activitate publicistică remarcabilă. În această perioadă, scrie „Luceafărul” şi seria „Scrisorilor”. În 1883, apare volumul „Poezii", singurul publicat în timpul vieţii, cu o prefaţă scrisă de Titu Maiorescu.

 

Pe 15 iunie 1889, Mihai Eminescu se stinge din viaţă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. În buzunarul de la haina pe care o purta în momentul morţii, se aflau, scrise de mână, poeziile „Viaţa” şi „Stele în cer”.