Sănătate Piperul bălţii. Indicaţii terapeutice şi beneficii

Piperul bălţii este o plantă erbacee care creşte în flora spontană, în locuri umede. Planta este amară, prin urmare niciun animal nu o preferă, iar insectele o evită. În scop terapeutic, se foloseşte partea aeriană a plantei care conţine hiperină, persicarină, ramnazină şi ulei esenţial. Produsele obţinute din piperul bălţii au proprietăţi antihemoragice, hipotensive, depurative, diuretice, anti-fibromatoase, antihemoroidale, stimulante, carminative, antihelmintice, hipotensive, antiscorbutice şi hemostatice.
 
Frunzele de piperul bălţii sunt folosite în special în Europa pentru eliminarea obstrucţiilor menstruale şi în caz de amenoree. Frunzele cele mai închise la culoare, cele vineţii, sunt folosite în loc de pastă de muştar. Preparatele lichide din această plantă, maceratele la rece de exemplu, au efecte bune în durerile nefritice. Rădăcina de piperul bălţii este stimulantă, amară şi tonică, fiind folosită frecvent pentru aceste proprietăţi.
 
Ceaiul de piperul bălţii este indicat în hemoptizii, hemoragii gastrice şi intestinale, afecţiuni reumatismale şi renale. Pentru uzul extern, acest ceai este utilizat în edeme, fibrom şi alte afecţiuni ginecologice. În China, sucul proaspăt din plantă sau extractul lichid sunt folosite pentru tratarea mâncărimilor.