Răchita tratează afecţiuni ale pielii

Răchita este un arbust foios, înalt până la şase metri, ce creşte sporadic în luncile râurilor şi care are lujeri lungi, flexibili, verzi sau bruni-gălbui. Răchita conţine salicină, compus care se dedublează în glucoză, saligenină sau alcool salicilic, tanini, flavonoide şi substanţe estrogene. Răchita are proprietăţi antireumatice, analgezice şi antipiretice, folosindu-se în medicină pentru calmarea durerilor articulare, dar şi pentru reducerea febrei. De asemenea, răchita se foloseşte ca sedativ (mai ales în insomnii) sau drept calmant al durerilor uterine.
 
Taninii, conţinuţi de răchită, au proprietăţi astringente, utilizate pentru combaterea secreţiilor organice exagerate. Din acest motiv, răchita se foloseşte în tratamentul bolnavilor cu hiperhidroză, boală caracterizată printr-o hipersecreţie a glandelor sudoripare care provoacă o transpiraţie abundentă. Totodată, răchita ajută în tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii, precum rănile purulente, ulceraţiile şi hemoragiile. Infuzia din flori de răchită se foloseşte sub formă de comprese în tratarea tenurilor uscate, congestionate şi iritate. Această infuzie are acţiuni emoliente şi antiinflamatorii. Infuzia din coajă de răchita se poate folosi extern în tratamentul rănilor pielii.