Slăbănogul elimină calculii renali

Slăbănogul, buruiana celor slabi sau iarba roşie, este o plantă anuală, întâlnită în pădurile montane şi subalpine, cu flori galben aurii. Fructele se deschid în cinci valve care se răsucesc în spirală, împrăştiind seminţele. În scop medicinal, sunt folosite frunzele, florile şi, mai rar, fructele. Această plantă conţine substanţe amare, tanini, zahăr, colină, acid fosforic şi substanţe minerale.
 
Slăbănogul are proprietăţi antiinflamatorii, antioxidante, astringente, cicatrizante, dezinfectante, expectorante, hemostatice, diuretice, bactericide, laxative şi hemostatice. Datorită acestor proprietăţi, slăbănogul este un remediu natural folosit la eliminarea calculilor renali şi biliari, împotriva durerilor reumatice, durerilor de stomac, varicelor sau constipaţiei. De asemenea, această plantă este utilizată şi în ameliorarea altor afecţiuni, precum diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, inflamaţii, leucoree, litiază renală şi biliară, reumatism şi tumefacţii.
 
Decoctul de slăbănog este recomandat împotriva retenţiei urinare sau în caz de menstruaţie neregulată ori amenoree, boli de mitră sau diverse inflamaţii. În afecţiunile stomacului, se recomandă o linguriţă cu plantă mărunţită, fiartă timp de cinci minute în 250 ml lapte dulce, iar pentru durerile reumatice se pun într-o jumătate de litru de oţet de mere 50 de grame de plantă mărunţită. Se lasă la macerat timp de o săptămână, apoi se strecoară şi se foloseşte local.