#citeșteDobrogea: Alexandru Stoianovici - Contraamiralul constănțean care a modelat tactica militară navală din România

• Contraamiral Alexandru Stoianovici s-a născut la 6 septembrie 1892 la malul mării, la Constanța.
• Clasele primare și cele opt de liceu reale le-a urmat în orașul natal.
• Atras de științele exacte, se înscrie la Universitatea din București, Facultatea de Matematici, urmând cursurile acestei facultăți doar un an.
• Urmare a evenimentelor ce se derulau în Balcani, tânărul de 21 de ani se înscrie la Școala de Artilerie, Geniu și Marină și, începând cu data de 1 aprilie, a fost repartizat la bordul crucișătorului „Elisabeta” pentru efectuarea stagiului, aici fiind avansat la gradul de locotenent.

În anul 1943, comandorul Alexandru Stoianovici a deținut funcția de comandant al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân" din Constanța.
În același an, a fost numit în funcția de comandant al Comandamentul Forțelor Fluviale (C.F.N.Fl.), având în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri).

Așadar, în preajma intrării României în prima conflagrație mondială, în prima parte a campaniei din anul 1916, ofițerul a fost repartizat la bateria de 75 mm din zona Turtucaia, iar în a doua parte a campaniei a comandat bateria formată tot din două piese debarcate de la crucișătorul „Elisabeta” și amplasată tot în zona Turtucaia.
După căderea capului de pod, ofițerul a participat la demontarea bateriei sale, fiind decorat cu Coroana României cu spade în grad de cavaler.



Un moment important din Al Doilea Război Mondial la care contraamiralul a avut un rol decisiv s-a petrecut pe 26 august 1944, când Al. Stoianovici, comandant al Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că nu are niciun ordin din partea forurilor superioare sovietice pentru încetarea ostilităților cu România, iar flota română, aflată la Tulcea, trebuie să se predea, în caz contrar ea urmând să fie distrusă.

A doua zi, la 27 august, potrivit ordinelor primite și datorită situației delicate în care se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale a predat Comandamentului sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre.

După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov a ordonat ca toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre.

În momentul în care contraamiralul Stoianovici și statul său major, cu toate documentele și navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic.

Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea.

După război, ofițerul a fost repartizat la bordul monitorului „Alexandru Lahovary”, în funcția de ofițer cu artileria, iar în prima parte a anului 1916 a primit însărcinarea de comandant secund al monitorului, executând-o în mod lăudabil. Pentru contribuția adusă în război, a fost decorat cu Crucea comemorativă 1916-1918 cu brevet de Turtucaia. În ultimele luni ale anului 1919, Stoianovici îndeplinește funcția de subdirector al Șantierului Naval Mobil, apoi fiind avansat în grad de căpitan este mutat la Comandamentul Marinei ca șef al Serviciului TFS.