#citeșteDobrogea: Emigrarea evreilor din România prin portul Constanța

Emigrarea evreilor din România pentru a se adăposti de furia grupărilor extremiste din țară, dar și din Europa, a reprezentat o adevărată epopee pentru comunitățile de evrei care trăiau în acest spațiu istoric.
Emigranții români sau polonezi refugiați în România după declanșarea celei de-a doua conflagrații mondiale s-au îndreptat către portul Constanța, văzut precum o adevărată "poartă" către supraviețuire. În anul 1939, un număr de 556 de evrei polonezi au fost repartizați în localitățile Constanța, Eforie Nord și Carmen Sylva-Eforie Sud.
Refugiații de cele mai diverse vârste și origini sociale căutau să ajungă în Palestina, pentru a se putea salva de furia nazistă. Până reușeau să se ambarce pe vreo ambarcațiune, încercau să se integreze în noile locații.



Autoritățile constănțene înființaseră un cămin pentru a se organiza cursuri profesionale pentru refugiați. Uneori, acțiunile de ambarcare a unor evrei se soldau cu eșec, ambarcațiunea naufragiind la mal. Este cazul barcazului motorizat Maria, care la 31 octombrie 1939, nu reușea să mai iasă în larg. Autoritățile polițienești erau foarte atente la orice mișcare a ambarcațiunilor de mari sau mici dimensiuni, precum și față de eventualele mișcări ale populației evreiești către zona porturilor maritime.
Guvernul Ion Gigurtu impusese Ministerului Aerului și Marinei, o serie de restricții printre care:

Un rol important în impunerea acestor restricții l-a avut căpitanul portului Constanța, lt-comandorul D. Niculescu, care primise ordin din partea guvernului de a nu mai permite ofițerilor să aibă atitudini favorabile și să sprijine interesele evreiești. Accesul evreilor în port a fost limitat la început, iar mai apoi a fost interzis. Navele ce aparțineau evreilor au fost confiscate și trecute în patrimoniul Subsecretariatului de Stat al Marinei.
Primele nave care au transportat evrei din portul Constanța au fost: Darien II cu 163 de emigranți la bord și Transilvania, care au ambarcat evrei la bord în anul 1940. Ulterior Darien II a plecat cu 504 evrei la bord. Alte nave care au transportat un număr mai mic de evrei au fost Hoinar,Dor de Val și Crai Nou.



În ceea ce privește ultima ambarcațiune amintită, aceasta a fost lansată la apă la data de 31 mai 1936 având pavilion: România, port de înregistrare: Constanţa, 12 to., lungime: 15,15 m, lăţime: 3,10 m, pescaj: 1,99 m, propulsie: motor SBWB 46, turaţie: 1.400 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 12 c.p., 1 catarg din lemn x 17 m, velatură: 80 m², 1 cabină cu 4 paturi, 1 cabină cu 1 pat, pentru echipaj; nava mai avea în dotare o barcă de 2,70 m lungime, constructor: 1936, Şantierul Naval Constanţa, care avea în anul 1935,  350 de lucrători.
În perioada 1939 – 1942, dezvoltarea atelierului a continuat, fiind construite halele construcții metalice și navale, mecanică, electrică, tâmplărie, lăcătușărie, precum și pavilionul administrativ, numărul de salariați depășind 500 de lucrători.
Revenind la yachtul Crai Nou, la 15 februarie 1941, ing. Aurel Theodoru din Bucureşti, armatorul yahtului, a vândut ambarcațiunea către numitul Constantin F. Tudoran, din Bucureşti.Valoarea yachtului era de 800.000 lei.
La 1 mai 1941, ambarcaţiunea a plecat din portul Constanţa cu destinaţia Istanbul, având la bord 12 emigranţi evrei, dar, din cauza condiţiilor hidro-meteorologice nefavorabile, a fost nevoită să intre la adăpost în portul Mangalia.Chiar şi aici, valurile provocate de furtuna de forţa 7 au târât ambarcaţiunea pe lanţ, aceasta atingând fundul mării, dar a fost repusă pe linia de plutire.Spre seară, furtuna a provocat ruperea lanţurilor de siguranţă, dar intervenţia rapidă şi eficace a autorităţilor a salvat yachtul.
În dimineaţa zilei de 4 mai 1941, din portul Mangalia, yachtul şi-a reluat călătoria spre Istanbul, unde a ajuns cu bine, dar nu s-a mai întors niciodată în România.A fost primaambarcaţiune construită în Şantierul Naval Constanţa.
Putem conchide prin a spune că prin portul Constanța evreii au reușit să părăsească zona fiind amenințați de autoritățile române, dar mai ales de naziști, aliați ai românilor după 1941.

Bibliografie selectivă: 
SJANC, Fond Căpitănia Portului Constanța, dosar 102/1940
Idem, dosar 98/1940
Idem, dosar 114/1940
Idem, dosar 120/1941
Idem, dosar 123/1941
Florin C. Stan, Situația evreilor din România între anii 1940-1944, Editura Argonaut, Cluj Napoca , 2012

Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
 #citeșteDobrogeaColonelul Anton Barbieri, un comandant italian pentru flota statului român