#citeșteDobrogea: Forța de muncă în Dobrogea interbelică

 

Pregătirea forței de muncă în perioada dintre cele două confruntări mondiale, a fost foarte slabă, majoritatea lucrătorilor fiind necalificați, fără a fi înregistrați printre cei care au parcurs o formă de pregătire profesională. Se resimța criza pentru muncitorii specializați, mulți dintre aceștia fiind instabili pentru antreprenorii care se hotărau să îi angajeze. Existau Oficii de plasare a forței de muncă. La Constanța se găsea un astfel de oficiu de plasare, care direcționa forța de muncă către beneficiari.

În anul 1924, se constata, la Constanța, o creștere semnificativă a cererii pentru forța de muncă, după această dată înregistrându-se o scădere a acesteia. La Constanța s-au înregistrat 94 de oferte de muncă, în anul 1922, 84 de cereri și doar 42 de plasări. În anul 1924 au fost oferite 4504, înregistrându-se 1584, fiind plasați 1578 de lucrători. În anul 1928 cererile au fost în creștere -3276, pentru doar 2317 oferte de muncă, fiind plasați doar 1170 de lucrători. Unii refuzau ofertele, alții nu se încadrau în cerințele posturilor, iar alții erau angajați de probă și neputând face față, erau disponibilizați de patroni.



Fiind o ecomomie capitalistă, bazată pe raportul dintre cerere și ofertă, a apărut fenomenul de șomaj, fiind prezent în toată perioadă interbelică, mult mai consistent în perioada crizei social-economice, de supraproducție din perioada 1929-1933.

După Marele Război, numărul celor fără loc de muncă a fost destul de mare, muncitorii găsind loc de muncă cu dificultate. În anul 1924, în întreprinderile portuare și de manipulare a mărfurilor din port, au fost făcute mai multe concedieri, sporind nemulțumirile acestei categorii socio-profesionale.

În anul 1927 o mare parte a angajaților din întreprinderile constănțene au fost concediați, anticipându-se declanșarea crizei de supraproducție. Această criză economico-financiară a afectat economia țării și pe cea dobrogeană, consecințele fiind greu de contabilizat, mai cu seamă pe plan social. În agricultură mii de gospodării au fost ruinate, cu imposibilitatea de a vinde produsele, iar cei din industrie s-au confruntat cu creșterea impozitelor, scăderea salariilor, șomajul și scăderea nivelului de trai al locuitorilor.


 
În 1929 se înregistra la Constanța o acută lipsă a locurilor de muncă, ca urmare a scăderii traficului portuar și a lipsei locurilor de muncă. Societatea Steaua română avea 149 de angajați în 1931, comparativ cu cei 219 cât avea în 1929. Fabrica de ciment din Cernavodă avea 118 lucrători în 1931, față de 206 în 1927, iar sociatatea Energia renunțase la 12 salariați în anul 1931. Unele întreprinderi au declarat falimentul, închizându-și porțile. Printre acestea amintim societatea E Wolff.

Au existat și abuzuri cu privire la concedieri, uneori muncitorii fiind disponibilizați fără preaviz.

Cifra neangajaților a crescut cu cei care soseau în Dobrogea din Vechiul Regat. Aceștia se aflau în imposibilitatea de a găsi un loc de muncă. Erau atrași de oportunitatea de a găsi un loc de muncă în zona portuară a Constanței.

Meșteșugarii au fost la rândul lor afectați de criză și nu au putut face față unei concurențe acerbe venite din partea marilor întrepinderi. Unii au închis atelierele și au disponibilizat meșterii și ucenicii pe care îi aveau. Numărul șomerilor a crescut și mai mult în această situație.

În concluzie putem spune că în toată perioada interbelică au fost înregistrați șomeri, dar numărul acestora a crescut foarte mult în perioada crizei economice mondiale care a afectat și Dobrogea.
 
Bibliografie selectivă
SJANC, fond IMC, dosar 4/1924
Ibidem, dosar 16/1925
Ibidem, dosar 5/1925
Ibidem, dosar 4/1927
Ibidem, dosar 7/1931
Dobrogea jună, nr.11 din 18 ianuarie 1930
Dobrogea jună, nr.156 din 12 iulie 1924
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei în perioada 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:

#citeșteDobrogea - Instituții bancare în Dobrogea în prima jumătate a secolului XX