#citeşteDobrogea: Personalităţi tătare în Dobrogea secolului XX (galerie foto)

MEMET NIYAZI (1878 – 1931)

 
Poetul naţional tătar, rapsodul  redeşteptării naţionale şi al dorului pentru Patria pierdută, directorul şcolii musulmane din Constanţa, profesorul de limba şi literatura turcă la Seminarul Teologic din Medgidia, fondatorul de ziare şi reviste, este şi autorul celor mai vibrante versuri patriotice:
 Chiar dacă valul istoriei ne-a dărâmat, ai un loc în lume,
Speră, într-o zi va străluci din nou al tău nume !
 
Dacă eu, în viaţa mea, nu voi apuca acele zile de glorie,
Din  mormânt, voi întreba  de soarta ta, tătare,
De soarta ta, voi întreba, tătare, din mormânt,
Şi dacă răspunsul nu va fi bun, voi plânge, sub pământ!
(Fragment din poezia–artă poetică „Celor care întreabă dacă mai sunt tătari” vol. bilingv de G.Akmolla, Poeme nemuritoare (Olîmsîz Șiirler), 2007, p. 71.)
 
 

OSMAN  NURI (1885-1952) şi KRIMIZADE ALI RIZA (? -1910)

 
Membri ai revoluţionarilor tineri „Junii Turci”, unchiul Ali Riza (în plan secund) şi nepotul Osman Nuri (în prim plan) s-au refugiat în Dobrogea la intelectualii tătari din satul-metropolă  Azaplar/Tătaru, în anul 1907. Studenţi ai facultăţii de drept din Istanbul, ei învaţă limba română la liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, Osman Nuri participă la luptele de la Mărăşeşti unde este rănit (îşi pierde mâna dreaptă) şi este decorat de guvernul României cu „Virtutea Militară”. Activând în partidul liberal (conu Dinu) el este prezent în toate guvernele liberale. Împreună cu bogătaşul Abdulveli Mennan, cumpără o casă în Medgidia şi o dăruieşte poetului Memet Niyazi. După instalarea comuniştilor la putere, se retrage în satul Azaplar, unde îşi lucrează moşia. În perioada 1949-1951, predă limba şi literatura turcă la Școala Tătară din Constanţa. Comuniştii îi cercetează casa şi îi confiscă decoraţiile dăruite de regii Ferdinand şi Mihai I. Corespondează cu fratele lui din Turcia, combatant în războiul coreean ca general turc, este arestat  şi moare în acheta anului 1952. Noaptea, în taină, este înmormântat de familia anunţată de medicul armean Radulian, care îl descoperă dezbrăcat lângă cimitirul  musulman. (rev.EMEL nr.17/2008, amintiri de familie ale d-lui ing.Timur Fazîl, fiul lui Ulkusal şi ale d-nei ing. Cheuser Krimizade-Dobrotă)      
 
 

SELIM  ABDULAKIM (1886-1943)

 
Este primul tătar care a absolvit  Facultatea de Drept din România. Tatăl lui venise din Crimeea şi, ca un adevărat intelectual, şi-a dat fiul să studieze la şcolile române. Senator şi deputat tătar în legislativele Partidului Liberal din perioada interbelică, Selim Abdulakim a militat pentru drepturile poporului său la cultura şi la viaţa politică din România. A întemeiat Fondul Selim Abdulakim, suma fiind folosită pentru ajutorarea elevilor tătari. Ofiţerii tătari din acea perioadă, elevii bursieri ai marilor licee române, îi sunt datori acestui militant al scenei politice şi sociale a României interbelice.  
 

Izet KAYA (1889-1954)     

                                                                                                                                                         
Printre primii Qadî – judecători tătari în România se afla dl.Izet Kaya, care s-a născut în Deuşe/Gherghina, Defcea. În exercitarea profesiunii de judecător, el s-a aflat la Bazargic, Medgidia, Sulina, Constanţa. Săracii satelor noastre, în special cei din Deuşe/Defcea, au fost mereu în atenţia domniei-sale. Ca exemplu cităm pe dl. Sait. În zilele noastre, urmaşii d-lui Izet sunt absolvenţi de studii superioare, ingineri şi doctori. Primind din partea familiei o fotografie de epocă ne gândim la popularizarea unei părţi din elita noastră din anul 1938.
 

KADI FEUZI İSMAİL (1890-1960)

 
Judecătorul de pace sau Kadiul Feuzi, a fost un demn urmaş al Hanilor de la Bahcisarai / Hanatul Crimeii. Tatăl său a făcut parte din grupul revoluţionarilor „Junii Turci” din imperiul otoman, în anii de licean la Liceul Militar din Istanbul (1909). Profesiunea kadiului consta în aplicarea legilor musulmane. În perioada 1916-1918 s-a aflat în lagărul de la Iaşi. Urmaşii au devenit oameni de valoare.               
 
Primul  medic radiolog tătar, dr. Feuzi Ridvan (1921 – 2008?), a fost fiul kadiului Ismail Feuzi. „Am urmat linia demnă a înaintaşilor mei, doctorii Osman, Nuri Memet, Eiub Musa. Sunt mândru de originea mea etnică, mă bucur că i-am cunoscut pe liderii noştri interbelici din Azaplar”, mărturisea domnia-sa în interviul acordat revistei Emel nr. 4 / 2004, la pag.30-34.
 

MUSTEGEP FAZÎL-ULKUSAL (1899  România–1996 Istanbul)

 
Personalitatea culturală şi social-politică cea mai puternică a epocii sale,  el a devenit cunoscut şi apreciat în lumea turcă şi tătară pentru lupta neobosită în slujba patriei şi a poporului său. Operele sale au devenit clasice şi au fost traduse în numeroase limbi. În ian.1930 a editat revista EMEL, care a continuat să apară în Turcia şi acum, în România. În 1941 se afla la Berlin ca delegat oficial alături de dr.Edughe Kîrîmal cerându-i lui Hitller, în numele tătarilor crimeeni, Patria lor, Crimeea. Opera sa clasică „Tătarii Turci Crimeeni (Trecutul-Prezentul-Viitorul)” din 1940, a fost tradusă de noi în anul 2006, fiind considerată o operă de căpătâi. În 2015, am tradus în limba română şi volumul memorialistic „O viaţă în slujba Crimeii”, carte apărută  în Turcia, în 1999. „Proverbele şi zicătorile tătarilor crimeeni”, această capodoperă editată de marele fiu al Dobrogei tătare în anul 1970, vor fi tipărite curând în 3 limbi (tătară, turcă şi română) la Universitatea Ankara.
 

SALIYA FAZÎL MEMET SEPTAR (1903 – 1961)

 
Prima poetă a tătarilor crimeeni din Dobrogea, este sora liderilor Mustegep şi Negip. A fost condamnată pentru activitatea ei patriotică. Contemporanii au numit-o „cea mai deşteaptă femeie a neamului”. Versurile acestea o definesc:
 „Ei au plecat, unii forţaţi, ori după soartă, ori cu voie...                                                                                                  Pustiul  zace-n cuibul meu, politic pustiită glie.”                                                                    (rev.Emel nr.14 / 2007, p.1)
                

NEGIP  HAGI  FAZÎL (1906 -1948)   

 
Eroul Naţional Tătar, lider al luptei pentru redobândirea Patriei, conducător al rezistenţei anticomuniste, poet, prozator, dramaturg, omorât în timpul anchetei din acel an groaznic, 1948, în cinci zile...  „Dacă vrei să distrugi un popor, i-ai limba” a scris el în eseul „ Fundamentele ideii naţionale (revista Calea Naţională, nr.20-21 / ian.1930, Berlin;  Emel nr.3 / 1934;  Emel, nr.2,3, 15, 17 / 2007 ); G.Akmola - vol.bilingv, 2009, p.17-30; 128-141) Redăm versuri din poezia „Ruga”-artă poetică:                                                                                                                    „Azi, pentru acest ideal, în ciuda suferinţei ce mi-a fost ţel şi gând,/Mă rog să mi se dea în Patrie un loc pentru mormânt...” (op.cit.pag.124)
 

ALI  OSMAN  BEKMAMBET (1912 – 2013)

 
Absolvent al Seminarului Musulman, patriot şi militant pentru ajutorul acordat fraţilor crimeeni, a avut o dublă condamnare  politică de 20 de ani! Opera sa bilingvă „Keşken kunler ”/„Zilele vieţii mele” (2003), evocă tradiţiile poprului, anii de prigoană şi cumplitele închisori comuniste! Model de umanism, demnitate şi dăruire pentru idealul naţional tătar, el a trăit şi a murit în iubire de Patrie. În anii de după 1989, ne vorbea cu mândrie: „Eu am luptat cu părinţii voştri, iar acum sunt alături de voi militând pentru drepturi şi libertăţi.”
 

ŞAYP VELI ABDULA (1913-1991)    

 
Poetul, preotul, patriotul din Aqbaş/Albeşti a militat pentru renaştere şi eliberare până în momentul arestării din 1952. (A mai fost arestat în 1945). Elev al marelui M.Niyazi,  scria la 18 ani aceste versuri: „Dacă vei întreba din mormânt cum e soarta tătarului,/Tot orfan e, dar el luptă zi şi noapte pentru Patria lui;/Dacă mormântul tău e-n Rai şi Creatorul te va chema,/Roagă-l să ne-accepte Ruga, să ne-adunăm iar în Crimeea.”
 

MEMET VANI YURTSEVER (1907-1995)

 
Profesor de limba turcă şi tătară la Liceul Pedagogic Tătar,poet, prozator, autor de drame,  a fost condamnat la închisoare  pentru 15 ani. Eliberat, a reuşit să plece în Turcia, unde a continuat să scrie. Redăm imaginea celulei :
„Cînd se deschide uşa de fier a celulei
Sitosman simteo cutremurare... 
Se scoalăs periat de zgomot !                                                                                                                                                                                                              
Ancheta ne umple de bătaie!”                                                                                                                                                                                            
(Rev. Karadeniz nr.4 / 1997, pag.2)
 

ȘEFKET  MUSA  VELULLA (1905 Constanţa – 1960 Dej)   

 
Secretar al Consulatului Turc din Constanţa.
Personalitate fascinantă a culturii şi responsabilităţii tradiţionale, a fost condamnat pe viaţă şi a murit demn la închisoarea din Dej. Nu i se cunoaşte mormântul. Dar cei doi fii, Geavit şi Faruk, au devenit simboluri naţionale prin activitatea lor. A reuşit să transmită familiei că nu şi-a compromis neamul şi istoria. Iubirea pentru Patria pierdută, dorul de Patrie, precum şi umanismul profund i-au încadrat în tragic destinul de lider.
 

GEAVIT MUSA VELULLA (1931- 2010)   

 
A fost numit Membru corespondent al Academiei Române (primul şi unicul academician tătar) pentru invenţiile sale de importanţă  universală, în domeniul energiei termice, al arcului termionic în vid, al efectului M, al pompei Comşa-Musa, al neonului, argonului şi kryptonului hidrogen.  
 

FARUK  MUSA  VELULLA (1934 – 2012)

 
Inginer mecanic  (dat afară de la Arhitectură  din cauza „dosarului de cadre”) are numeroase invenţii brevetate la OSIM, cu precădere în domeniul denumit energia valurilor;  pictura şi sculptura, talentul aristic al ambilor fii a fost transmis urmaşilor, odată cu preţuirea tradiţiilor strămoşeşti tătare crimeene.                                                                                                                                                                                                                                        
 

SEBAT  HUSEYIN (1914 – 1977)

 
Absolvent al Conservatorului Român, a fost un muzician de valoare pentru cultura poporului său.  Interpret de mare talent vocal  el era ascultat cu sfinţenie de conaţionalii săi, deoarece cântecele emigraţiei tătare crimeene vibrau în suflete pătrunse de dorul de Patrie. UDTTMR a organizat an de an Festivalul dedicat personalităţii sale.
 

ISMAIL ZIYAEDDIN (1912- 1996)

 
Tatăl lui era originar din Crimeea. El s-a născut la Constanţa, a urmat Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, apoi a absolvit Politehnica din Timişoara. A fost alături de liderii perioadei interbelice şi a scris poezii patriotice, piese de teatru. A participat la excursia din Polonia în anul 1938, pentru a sărbători 20 de ani de la întemeierea guvernului democrat tătar din Crimeea. A fost singurul din epoca sa care n-a fost arestat în regimul comunist. Poeme celebre, „Limba maternă” şi „Nunta”, s-au bucurat de aprecierea poporului. Redăm un fragment:
„Limbă maternă,  limba mea, prea mari îţi sunt durerile,                                                                                                                         În grele zile tu te afli, îţi plâng cu milă rănile.                                                                                                                                                               Ca-ntr-un sărman lipsit de sprijin cu toţii dau în tine,                                                                                                                                    A tale vorbe nu-s plăcute, se-aplaudă cele străine.”
          (G.Akmolla,vol. bilingv Limba maternă, 2009, p.102)
                                                                                                                                                                                                                                                                      

KEMAL  HASIM  KARPAT  (1925 – 2019)

 
Personalitate de talie mondială, în 1940, după ce a absolvit Seminarul Musulman din Medgidia, a plecat în Turcia. Ajungând în SUA, devine Consilierul Preşedinţilor SUA (Reagan şi Carter). Azi este Cetăţean de Onoare al oraşului Medgidia. Opera sa vastă cuprinde pagini dedicate democraţiei turce, istoriei otomane, renaşterii turce, Islamului, culturii şi civilizaţiei Asiei Centrale.
 

GEMAL  AGIAMET (1943 – 2000)


Poet de limbă română şi tătară, a devenit cel mai talentat şi valoros poet al epocii sale. Autentic talent poetic, el s-a inspirat din realităţile tradiţiei neamului său, vechi locuitor al stepei dobrogene, kîpcege, de la Pecineaga pornind cu „tropotul” inconfundabil al cailor, tropot ce încă răsună sub pereţii geamiei satului natal:
„Pereţii geamiei/Străbunilor mei/Au absorbit glasurile/                                Și le păstrează”
(Emel/Ideal nr. 27, an 2010, p.1)
 
(Autoarea cere scuze contemporanilor şi posterităţii în cazul vreunei omisiuni; sunt cunoscuţi intelectuali precum fondatorii şi profesorii Seminarului Teologic Musulman din Babadag şi Medgidia, lăcaş de cultură datând din secolul al XV-lea; celebrul primar al Medgidiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Kemal Agi Amet ; prof.de seminar Omer Lutfi, dl.Ali Cadîr din Constanţa, ajutor de primar care şi-a oferit casa drept spital ; dr. Memet Nuri şi dr. Eyub Musa din Karaybil, primul a decedat înainte de represalii, al doilea a fost condamnat la 8 ani, în Tulcea anilor 1950, când eram copil; el a dat 800 lei ca ajutor pentru refugiaţii tătari ascunşi încă în România anilor 1950; comisarul regal Halil Kadri, din Sulina, judeţul Tulcea, condamnat la 12 ani de închisoare; Memet Ablay, Nagi Geafer; nu dispunem de date)      
 
Despre Güner Akmolla
 
Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă.
 
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea: Mehmet Niyazi - poetul naţional al tătarilor crimeeni din România (1878 -1931)

 
 
      
 
 

Galerie foto:


Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#citeșteDobrogea: Mihai Irimia, „om al Dobrogei și Constanței, cu toată ființa lui”

#citeșteDobrogea: Mihai Irimia, „om al Dobrogei și Constanței, cu toată ființa lui”

1716
#DobrogeaDigitală: 1943. Sfințirea bisericii din Măgura, județul Constanța

#DobrogeaDigitală: 1943. Sfințirea bisericii din Măgura, județul Constanța

1754
Romanul lui Cristian Cealera – o magică mașină a timpului

Romanul lui Cristian Cealera – o magică mașină a timpului

2863
#DobrogeaDigitală: Scarlat Vârnav „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţ cât n\'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”

#DobrogeaDigitală: Scarlat Vârnav „a făcut pentru şcoala şi biserica din judeţ cât n'au făcut toţi ceilalţi prefecţi la un loc”

2117
La doar 56 de ani, istoricul Nicolae Gostar s-a stins din viață în prima zi a sesiunii științifice PONTICA

La doar 56 de ani, istoricul Nicolae Gostar s-a stins din viață în prima zi a sesiunii științifice PONTICA

1217
#citeșteDobrogea: Ion Coja, despre statisticile devastatoare privind emigrația în România

#citeșteDobrogea: Ion Coja, despre statisticile devastatoare privind emigrația în România

2015
#DobrogeaDigitală: Despre seriozitate și tipologie românească, în viziunea nemuritorului Caragiale

#DobrogeaDigitală: Despre seriozitate și tipologie românească, în viziunea nemuritorului Caragiale

1437
#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (I) - De la Roma, spre Tomis. Vestea relegării

#citeșteDobrogea: Ultima călătorie a lui Ovidius (I) - De la Roma, spre Tomis. Vestea relegării

1189
#DobrogeaDigitală: In memoriam Oleg Danovski, legenda vie a baletului românesc

#DobrogeaDigitală: In memoriam Oleg Danovski, legenda vie a baletului românesc

2175
#citeșteDobrogea: Excavații la Canalul Dunăre-Marea Neagră în perioada 1951-1953

#citeșteDobrogea: Excavații la Canalul Dunăre-Marea Neagră în perioada 1951-1953

1764
#DobrogeaDigitală: Vartan Arachelian, la aniversare

#DobrogeaDigitală: Vartan Arachelian, la aniversare

1548
#DobrogeaDigitală: Maestrul Liviu Manolache la ceas aniversar. „A călcat cu dreptul pe urmele părinților”

#DobrogeaDigitală: Maestrul Liviu Manolache la ceas aniversar. „A călcat cu dreptul pe urmele părinților”

2224
#DobrogeaDigitală: „Slavă întru cei de sus… Și eroilor noștri”

#DobrogeaDigitală: „Slavă întru cei de sus… Și eroilor noștri”

1734
#citeşteDobrogea: Florica Cruceru, o viaţă dedicată artei

#citeşteDobrogea: Florica Cruceru, o viaţă dedicată artei

1505
#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (IV) – Nicolae Iorga, discursuri și impresii

#citeșteDobrogea: Dobrogea înaintea Primului Război Mondial (IV) – Nicolae Iorga, discursuri și impresii

1320
#DobrogeaDigitală: Supraviețuitor al propriului destin. „Am trăit intens, autentic și, mai ales, liber”

#DobrogeaDigitală: Supraviețuitor al propriului destin. „Am trăit intens, autentic și, mai ales, liber”

737
„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

„Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”, de Cristian Cealera

1898
#citeșteDobrogea: In memoriam Nicolae Caratană. „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia”

#citeșteDobrogea: In memoriam Nicolae Caratană. „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia”

1687
#DobrogeaDigitală: Mircea Tegzeşiu, la aniversare

#DobrogeaDigitală: Mircea Tegzeşiu, la aniversare

1608
#DobrogeaDigitală: Raport de Prefect – „Situațiunea” județului Constanței, la trei ani după revenirea Dobrogei sub administrație românească

#DobrogeaDigitală: Raport de Prefect – „Situațiunea” județului Constanței, la trei ani după revenirea Dobrogei sub administrație românească

3271