29 Apr, 2020 00:00
4053
„«M-am născut în orăşelul Târgu-Frumos, județul Iaşi, povesteşte Marta Trancu, în anul1875, la 25 septembrie (stil vechi). Tatăl nostru, Lazăr Trancu se trăgea dintr-o familie de negustori armeni.
Era un bărbat potrivit de statură, bine legat, brun, cu faţa plină şi ochii strălucitori negri, tăiaţi în migdală. De o bunătate recunoscută şi de cei mari şi de cei mici şi toţi îi spuneau «conu Lăzărică». (...)
Clasele primare le-a făcut la Iaşi. De asemenea, primele 5 clase secundare la Extematul secundar de fete din Iaşi condus de Maria Botez, sora lui Alexandru Xenopol. După terminarea extematului a urmat liceul «Humpel», fondat în 1872, sub direcţiunea Emiliei Humpel, născută Maiorescu. Medicină a studiat cu numiţii dascăli Emanoil Rigler, T. Botez, Paul Botez, Ludovic Russ-junior, Leon Scully, iar anatomia patologică cu profesorul Babeş.
Marta Trancu a fost o intelectuală energică şi activă, uneori temută, întotdeauna respectată de către cei care tineau la bunul lor renume. Se exprima întotdeauna foarte limpede şi afla totul sau, în orice caz, tot ceea ce o interesa, tot ceea ce o întărea aflând. Era o adversară incomodă şi o susţinătoare extrem de preţioasă. (...)
Soţii Rainer au fost contemporani cu momente importante din istoria patriei: cucerirea Independenţei de stat a României, Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Când România a intrat în primul război mondial Marta Trancu Rainer a fost mobilizată cu gradul de maior. Regina Maria îi cere să conducă spitalul regal de chirurgie, instalat în Palatul regal din Calea Victoriei. Concomitent a condus şi Spitalul Colţea şi Spitalul de la Societatea de poduri şi şosele, organizat de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei. In primele luni ale războiului a condus trei spitale.
A muncit cu abnegaţie şi eroism. Mărturii stau nenumăratele scrisori adresate de cei trataţi şi vindecaţi de ea.
Marta Trancu Rainer a depus eforturi, uneori supraomeneşti, pentru a edita opera soţului Iosif Francisc Rainer, mort în 1944, cunoscut umanist şi întemeietorul învăţământului modern de anatomie din România. Mărturie în acest sens stă scrisoarea adresată de dr. A. Radovici, Martei Trancu Rainer: "Prea stimată doamnă Rainer, Personalitatea profesorului Rainer îmi pare încă o dată ca o superbă coloană a unui templu antic, desfidând timpul. Fără aceste volume, opera lui ar fi rămas în mare parte necunoscută.
Savant şi artist în acelaşi timp, Rainer, cu siguranță, de cele mai multe ori, în năzuinţa lui spre perfecțiune, spre absolut, nu putea fi decât cu greu satisfăcut, şi de aceea întârzia mereu publicarea lucrărilor sale.
Tipărirea într-o colecţie, în condiţii tehnice ireproşabile din îndemnul şi cu pioasa supraveghere a domniei-voastre, constituie o faptă care m-a impresionat adânc.
A spus-o Rainer, cu puţin înaintea morţii, adresându-se domniei voastre: «Ai fost lumina vieții mele». Iată că şi după moartea lui sunteţi raza de lumină, care face să strălucească încă o dată persoana şi opera lui Rainer»”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: