Lumea marinarilor Marinari în panteonul Aviației Române. Ași ai aerului și mării

 

Cine vizitează Mănăstirea Dintr-un Lemn din comuna Frâncești, jud. Vâlcea, devenită simbolic, după restaurarea efectuată în perioada 1938-1940 cu sprijinul Ministerului Aerului și Marinei, loc de închinăciune și de rugă pentru slujitorii celor două arme de elită înfrățite ale Armatei Române, va remarca neîndoielnic numele unor reputați inventatori, ingineri, tehnicieni, zburători civili și militari încrustate în marmura eternității.
Faptul că printre pionierii naționali și mondiali, creatorii Aviației Militare Române, aviatori din Războiul Marii Uniri 1916-1919 și realizatorii Aviației naționale moderne se regăsesc și marinari de toate gradele nu poate decât să confirme, o dată în plus, temeritatea și bravura oamenilor mării.

Marinari pe cerul Patriei

“Ofiţerii şi maiştrii de marină, piloţi sau observatori aerieni, au înscris frumoase pagini de vitejie în Războiul pentru Întregirea României – subliniază reputatul istoric naval. În condiţiile în care Aviaţia Română nu s-a putut afirma pe deplin în prima campanie din anul 1916 (august-decembrie - n.a.), supremaţia aeriană a revenit forţelor inamice, mai bine dotate ca număr de aparate şi tehnică de luptă.
Cu toate acestea, zburătorii români din aviaţie şi marină, cu avioane depăşite tehnic, cu puţine ore de antrenamente, supuşi permanent presiunii inamicului în aer şi de pe pământ au dovedit înalte calităţi profesionale şi morale, fiind prezenţi la luptele desfăşurate după atacarea frontierei austro-ungare. Prestaţia lor a prefigurat un început bun Aviaţiei Române. Marea lor dorinţă de a zbura învingători le-a format răspunderea pentru o solidă pregătire teoretică şi practică. Ca elevi ai Şcolii de Pilotaj şi-au însuşit trainic obiectele de învăţământ cu privire la aerodinamică, construcţii de avioane, tactica aviaţiei, armament de bord, explozibili, bombe, navigaţie aeriană, motoare de avioane, aerostaţia, puncte de contact ale aviaţiei cu celelalte arme, reglaje de artilerie, zboruri de noapte, psihologia aviatică, tradiţiile aviaţiei româneşti etc.
    La Şcoala de Observatori, ofiţerii de marină au parcurs o programă bogată în discipline de specialitate, printre care s-au numărat: legătura dintre avion şi pământ, dintre pământ şi avion, reglări trageri terestre şi aeriene, legături între avion şi trupele de infanterie, supravegheri de sector, recunoaşteri îndepărtate în războiul de mişcare, tehnica fotografiilor aero, aparate de zbor, armamentul de bord şi procedee de bombardament, aparate T.F.F., serviciul de informaţii, tirul contra avioanelor, recunoaşteri de marină, tactica aviaţiei, aerostaţii etc.
    De remarcat că unii ofiţeri şi maiştri, piloţi şi observatori aerieni, proveniţi din Marină s-au dovedit buni instructori de zbor şi profesori în Şcoala de Observatori şi în şcolile de pilotaj.
    Printre cei 10 piloţi repartizaţi Armatelor I, a II-a şi de Nord, la care se adaugă şi aviatorii din Gruparea de      Rezervă Pipera se găseau şi piloţii marinari sublocotenenţii Gheorghe Mihăilescu, Atanase Petrescu și Radu Irimescu, precum şi submaiştrii de marină Cezar Atanasiu și Ion Muntenescu, posesori ai brevetelor de zbor înainte de începerea războiului.”.

    Iată lista temerarilor marinari care s-au pus trup și suflet în slujba Aviației Române, acceptând “dintr-un început și fără șovăire jertfa supremă, pentru apărarea gliei strămoșești, a ființei naționale și a gloriei străbune“:


Fie ca nobila lor dăruire să servească de-a pururi ca pilduitor eroism generațiilor viitoare!
CER SENIN AVIAȚIEI ROMÂNE!

Bibliografie:

1. Comandor (rtr) Nicolae C. Petrescu, „Marinari pe cerul patriei. Piloți și observatori aerieni în Războiul pentru Întregirea României”, Editura și Tipografia Europroduct, Pitești, 2003
2. Marian Moșneagu, „Eroii Marinei Române”, Editura ALPHA MDN, Buzău, 2009