Proiect de lege pentru modificarea Legii offshore. Cât ar primi statul din impozitul exploatării gazelor din Marea Neagră (document)

Ministerul Energiei a publicat în transparenţă decizională un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi Legii Petrolului nr. 238/2004.
 
Proiectele offshore din zona românească a Mării Negre au un profil de risc investiţional specific, în condiţiile în care:
•     Operaţiunile offshore presupun costuri ridicate asociate activităţilor de explorare şi de exploatare;
•     Incertitudinile geologice şi de ordin tehnic asumate de investitori pentru fazele de explorare sunt semnificative;
•     Lipseşte o infrastructură offshore în amonte;
•     Durata de viaţă a proiectelor offshore este mult mai mare comparativ cu alte proiecte de investiţii, fiind necesari mai mult de zece ani de la confirmarea descoperirilor zăcămintelor până la faza de producţie.
 
Proiectul de lege propus se referă la un set de amendamente menite să adapteze cadrul legal existent la specificul proiectelor petroliere offshore. Se impune clarificarea şi completarea prevederilor privind stabilitatea regimului fiscal şi de redevenţe petroliere incluse în Legea Offshore. Asigurarea şi reconfirmarea stabilităţii este o condiţie esenţiala nu numai din punct de vedere legal, dar şi din punct de vedere economic, pentru a face posibilă continuarea investiţiilor în proiecte offshore având în vedere: costurile semnificative ale investiţiilor offshore, durata îndelungată a realizării proiectelor şi riscurile specifice ridicate ale investiţiilor offshore.
 
Având în vedere nevoia de a avea un sistem fiscal competitiv care sa atragă investiţii, costurile ridicate şi termenul lung de realizare si recuperare a investiţiilor în sectorul offshore, este necesară eliminarea impozitării suplimentare a veniturilor pentru preturile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri (intre 45,71 lei/MWh si 100 lei/MWh). În cazul veniturilor suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari de 100 lei/MWh, grila de impozitare de menţine. Obţinerea unei nivel normal al rentabilităţii aşteptate pentru investitor la un preţ de 100 Lei/MWh fundamentează introducerea impozitului pe venitul suplimentar începând cu acest prag, în timp ce preţuri inferioare acestui nivel nu generează profituri suplimentare.
 
Se impune eliminarea utilizării preţului de referinţă în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare pentru a pune în acord Legea offshore cu principiile fiscalităţii din Romania prevăzute de Codul Fiscal şi cu practica internaţională referitoare la determinarea impozitelor upstream pe baza preţurilor realizate. În plus, este necesară menţionarea principiilor pentru determinarea preţului de referinţă în legislaţia primară pentru a asigura stabilitatea şi predictibilitatea mediului legislativ.
 
Este necesară mărirea nivelului maxim pentru deducerea investiţiilor din segmentul upstream pentru determinarea impozitului suplimentar offshore de la 30% la 60%, pentru a menţine competitivitatea sectorului offshore din Romania şi a atrage investiţii, având în vedere costurile şi riscurile ridicate, respectiv termenul lung de realizare al investiţiilor offshore din Marea Neagră.
 
Este oportună eliminarea limitării deducerii investiţiilor pentru calculul impozitului pe profit ţinând cont de faptul că acest impozit are un caracter general şi toate sectoarele de activitate trebuie tratate uniform, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal. Astfel, se elimină discriminarea la care sunt supuşi operatorii din sectorul offshore comparativ cu restul agenţilor economici, aceştia datorând impozit pe profit la o bază impozabilă artificial mărită din care nu se scad cheltuielile cu amortizarea tuturor investiţiilor efectuate de operatorii offshore.
 
Impozitul pe profit şi impozitul pe veniturile suplimentare offshore sunt două impozite diferite şi de aceea este necesar ca baza impozabilă să fie determinată în mod adecvat pentru ambele impozite. În condiţiile existenţei a două impozite diferite, fiecare cu propriile reguli de determinare, nu se justifică afectarea unui drept de deducere stabilit prin reguli generale aplicabile impozitului pe profit, prin deducerea similară aplicabilă pentru impozitul pe veniturile suplimentare offshore, potrivit practicii internaţionale relevante.
 
Se impune eliminarea obligaţiilor de tranzacţionare pe pieţele centralizate din România pe termen mediu şi lung pentru a avea asigurată piaţa de desfacere pentru gazele naturale din perimetrele offshore şi, în consecinţă, veniturile necesare în recuperarea investiţiilor majore pe care le implică astfel de proiecte în conformitate cu practica internaţională în domeniul resurselor naturale.
 
De altfel, dreptul de a dispune liber de cantităţile de petrol şi gaze naturale extrase, înscris în acordurile petroliere şi prevăzut de Legea Petrolului ca drept al oricărui titular de acord petrolier, a fost considerat de investitori ca fiind un element esenţial al concesiunii şi pe care aceştia l-au avut în vedere la încheierea acordului petrolier, respectiv la momentul efectuării investiţiilor în România.