Superfurtuna solară din 1859. Stâlpii aruncau scântei, iar aparatele continuau să trimită mesaje deși fuseseră deconectate de la sursa de curent

• 1 septembrie 1859- În întreaga lume a avut loc o superfurtună solară.
• Lumina Aurorei Boreale a trezit căutătorii de aur, care s-au apucat să-și pregătească micul dejun pentru că au crezut că era dimineață.
• Pilonii telegrafului aruncau scântei, iar aparatele continuau să primească şi să trimită mesaje cu toate că fuseseră deconectate de la sursa de curent.

 
Furtuna solară din 1859  mai este denumită și Superfurtuna solară sau Evenimentul Carrington.

Furtuna solară din 1859 a fost cea mai puternică furtună solară din istoria observațiilor solare. A avut locul în timpul celui de-al 10-lea ciclu solar, conform Wikipedia.

În perioada 1-2 septembrie 1859 a avut loc cea mai mare furtună geomagnetică înregistrată vreodată până în anul 2013. Aurorele boreale au fost văzute în întreaga lume, mai ales deasupra regiunii Caraibe, de asemenea observații demne de remarcat au fost aurorele de deasupra Munților Stâncoși, care au fost atât de strălucitoare încât lumina lor a trezit căutătorii de aur, care s-au apucat să-și pregătească micul dejun pentru că au crezut că era dimineață.

Sistemele de telegraf din toată Europa și America de Nord s-au prăbușit. Pilonii telegrafului aruncau scântei, iar hârtia folosită în telegrafiere a luat foc. Unele sisteme de telegraf păreau să continue să trimită și să primească mesaje în ciuda faptului că erau deconectate de la sursele lor de alimentare.

Din 28 august 1859 până pe 2 septembrie numeroase pete solare și explozii solare au fost observate pe Soare. Chiar înainte de prânzul zilei de 1 septembrie, astronomul britanic Richard Carrington a observat cea mai mare erupție, care a dus la o ejecție coronală de masă uriașă (CME), care a venit direct spre Pământ.