116 ani de la nașterea poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr Condamnat la moarte pentru o poezie

„Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”.
(„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”)


Radu Demetrescu-Gyr s-a născut pe 2 martie 1905 la Câmpulung-Muscel. Licențiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu apariția volumului „Liniști de schituri”, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului, cât și al criticii românești. Colaborator statornic în perioada după debut la revista „Universul literar” și apoi la alte reviste literare de formație naționalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană și altele, precum și la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studențesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare și poezii.

A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, Comandant Legionar și șef al regiunii Oltenia. Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerețe Legionară, Imnul Moța-Marin, Imnul Muncitorilor. Laureat al mai multor premii ale Societății Scriitorilor Români și ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia inițiativa înființării Teatrului Evreiesc.

După detenția de sub regimul lui Carol al II-lea este închis și de Antonescu, apoi este eliberat și trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziaristilor“ și îl condamna la 12 ani. Revine acasp în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat și condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenție.
A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urmă o opera poetică de valoare unică, la care se alătura o mulțime de studii și eseuri critice, răspândite în periodicele românești de-a lungul anilor și care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. A trecut în veșnicie în anul 28 aprilie 1975.

Radu Gyr a fost reîngropat la mănăstirea ctitorită de părintele Iustin Pîrvu. A fost supranumit Poetul temnițelor comuniste și a fost condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“. La înmormântare, potrivit unui martor ocular, singurul literat care a îndrăznit să participe şi să citească din versurile lui Radu Gyr a fost poetul Romulus Vulpescu.
 

„Vinovați de războiul țării”

Pe 30 mai 1945, la Tribunalul Poporului din Bucureşti, începea procesul celor etichetaţi drept „fascişti” şi „vinovaţi de războiul ţării”, la cererea Uniunii Sovietice.
Se dorea distrugerea publicaţiilor naţionale şi democratice. Din boxa acuzaţilor, alcătuită din 64 de persoane, făceau parte nume importante, precum Pamfil Şeicaru (fostul director al ziarului „Curentul”), Radu Demetrescu - Gyr (legionar), Nichifor Crainic (ideolog al naţionalismului).
Ziariştii erau acuzaţi că „s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acţiunea lor la susţinerea unui regim odios şi a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecinţe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă şi prăbuşirea politică şi militară a ţării”. Au fost regizate proteste în care se cerea moartea ziariştilor acuzaţi.
 

„Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni”

Iată cum îl descrie Ioan Ianolide (27 ianuarie 1919 – 5 februarie 1986) în cartea sa „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă” apărută la Editura Bonifaciu, București, 2012:
„Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare - acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea, dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu.

Era urât la chip ca un semit degenerat şi era frumos la suflet ca negrăita armonie a spiritualităţii româneşti mioritice. Şi-a trăit viaţa mai mult prin temniţe, când sub burghezi, când sub fascişti, când sub comunişti. A făcut studii strălucite, a fost Profesor universitar. Talentul şi l-a dăruit poeziei, deşi îl atrăgea şi muzica. Gingăşia lui naturală a fost crispată de tragedia vieţii sale şi a cântat toată gama frământărilor şi chinurilor acestui secol.

Nu era un mistic dar credea în Dumnezeu cu toată tăria. Era un naţionalist român, dar nu era şovin, nu a cunoscut ura de rasă şi a iubit oamenii cu putere de sacrificiu.

Opera lui este vastă. A compus zeci de mii de versuri, fără a le scrie, ci memorându-le, căci în temniţă nu se permitea scrisul şi nici cititul. Poeziile treceau din om în om prin închisori şi de acolo în ţară. Toată suflarea românească se regăsea în poezia lui. Ea a constituit factorul ideologic al rezistenţei româneşti, a fost în acelaşi timp mesajul nostru, strigătul nostru de disperare şi descrierea crudei realităţi dar mai presus de toate a fost forţa credinţei şi afirmării noastre.

Poezia lui este profund creştină, naţională şi umană. Deşi nu are numai valoare locală şi temporală şi va putea fi citită oricând cu acelaşi interes pe toate meridianele lumii, totuşi nimeni nu o va înţelege ca oamenii care au suferit în acest veac tortura sufletului şi a trupului. Într-o zi această poezie în cătuşe va ieşi la lumină. [și profeția s-a împlinit n.n]”.


Citește și:

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Radu Gyr- Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Știți versurile?