Cultura
Originară din Constanța Cella Serghi, scriitoarea pentru care orașul natal a rămas „o prezență vie și o prezență de vis”
22 Oct, 2023 17:00
1741
- Cella Sergi, născută Marcoff, a venit pe lume într-o zi de 22 octombrie 1907, la Constanța, oraș de care a rămas atașată tot restul vieții
Cella Sergi, născută Marcoff, a venit pe lume într-o zi de 22 octombrie 1907, la Constanța, oraș de care a rămas atașată tot restul vieții. Chiar ea făcea mărturisirea: „Marea e o prezență vie și o prezență de vis”.
Familia ei a locuit la malul mării până în anul 1916, apoi s-a refugiat în timpul războiului la Brăila și la București.
Cella Sergi a început școala la Constanța și a continuat-o în celelalte două orașe.
A urmat Facultatea de Drept, Universitatea București, obținând licența în anul 1930.
Pentru o scurtă perioadă a lucrat în avocatură.
Sub pseudonimul de Gella Marin a trimis reportaje, cronici și nuvele ziarelor „Gazeta” și „Reporter”.
A făcut parte din cenaclul literar „Sburătorul”, fiind invitată de Eugen Lovinescu.
Pentru o perioadă, Cella Serghi a fost plecată la Paris, unde a continuat să scrie și să citească fragmente studenților români.
Are volume, articole, schițe și fragmente de roman publicate în revistele: „Viața românească”, „Flacăra”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”.
Pe lângă scrierile sale originale, Cella Serghi s-a remarcat și ca traducătoare.
Cât despre textele sale, ele au fost elogiate de către D.P. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Emanoil Bucuța, Eugen Lovinescu, Constantin Ciopraga, O.S. Crohmălniceanu, Al. Piru.
Cella Serghi a scris volumele: „Pânza de păianjen” (București, 1938; reeditări: 1946, 1962, 1968, 1971, 1973); „Cad zidurile” (București, 1950); „Cântecul uzinei” (București, Editura Tineretului, 1950); „S-a dumirit și Moș Ilie” (București, 1950); „Surorile” (București, 1951); „Cantemiriștii” (București, Editura Tineretului, 1954); „Fetele lui Barotă” (București, 1958); „Cartea Mironei” (București, Editura pentru Literatură, 1967); „Gențiane” (București, Editura Eminescu, 1970); „Pe firul de păianjen al memoriei” (București, Editura „Cartea Românească”, 1978); „În căutarea somnului uriaș” (București, Editura „Ion Creangă”, 1980); „Această dulce povară, tinerețea” (București, Editura „Cartea Românească”, 1983).
Cella Serghi a murit la data de 19 septembrie 1992.
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
Citește și:
Familia ei a locuit la malul mării până în anul 1916, apoi s-a refugiat în timpul războiului la Brăila și la București.
Cella Sergi a început școala la Constanța și a continuat-o în celelalte două orașe.
A urmat Facultatea de Drept, Universitatea București, obținând licența în anul 1930.
Pentru o scurtă perioadă a lucrat în avocatură.
Sub pseudonimul de Gella Marin a trimis reportaje, cronici și nuvele ziarelor „Gazeta” și „Reporter”.
A făcut parte din cenaclul literar „Sburătorul”, fiind invitată de Eugen Lovinescu.
Pentru o perioadă, Cella Serghi a fost plecată la Paris, unde a continuat să scrie și să citească fragmente studenților români.
Are volume, articole, schițe și fragmente de roman publicate în revistele: „Viața românească”, „Flacăra”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”.
Pe lângă scrierile sale originale, Cella Serghi s-a remarcat și ca traducătoare.
Cât despre textele sale, ele au fost elogiate de către D.P. Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Emanoil Bucuța, Eugen Lovinescu, Constantin Ciopraga, O.S. Crohmălniceanu, Al. Piru.
Cella Serghi a scris volumele: „Pânza de păianjen” (București, 1938; reeditări: 1946, 1962, 1968, 1971, 1973); „Cad zidurile” (București, 1950); „Cântecul uzinei” (București, Editura Tineretului, 1950); „S-a dumirit și Moș Ilie” (București, 1950); „Surorile” (București, 1951); „Cantemiriștii” (București, Editura Tineretului, 1954); „Fetele lui Barotă” (București, 1958); „Cartea Mironei” (București, Editura pentru Literatură, 1967); „Gențiane” (București, Editura Eminescu, 1970); „Pe firul de păianjen al memoriei” (București, Editura „Cartea Românească”, 1978); „În căutarea somnului uriaș” (București, Editura „Ion Creangă”, 1980); „Această dulce povară, tinerețea” (București, Editura „Cartea Românească”, 1983).
Cella Serghi a murit la data de 19 septembrie 1992.
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
Citește și:
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Omagiu pentru Cella Serghi Autoarea de la malul mării care a trăit o dragoste neîmpărtășită din care s-a născut unul dintre cele mai apreciate romane
19 Sep 2021 7032
Bacalaureat 2021. Sesiunea a II-a Ce subiecte au avut de rezolvat absolvenții la proba scrisă la Limba și literatura română (documente)
16 Aug 2021 2173
Cella Serghi, scriitoarea urmărită o viaţă întreagă de dorul Constanţei şi al mării
19 Sep 2019 4588
#scrieDobrogea Istoria culturală a Dobrogei trebuie eternizată. „A dispărut creatorul, dar îi va supraviețui creația“ (galerie foto)
15 Feb 2019 4550
Plachete în memoria unor mari artiști, oameni de cultură sau medici remarcabili, montate în Constanța (galerie foto)
28 Jan 2019 2503
Una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice, Cella Serghi, ar fi împlinit azi 110 de ani
22 Oct 2017 6418
Știați că... ? Cella Serghi, una dintre cele mai importante prozatoare române, s-a născut pe 22 octombrie în Constanța
22 Oct 2016 8677
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
23 Oct, 2023 12:18
Ar merita o statuie la Constanta. Din pacate, Primaria a amplasat niste porcarii pe faleza plajii Modern. Avem si noi citiva oameni de vaza si nu sintem in stare sa-i onoram din lipsa de cultura sau rea-vointa. Unde e statuia lui Agarici, care a aparat Constanta?, ca sa dau numai un exemplu. Acum s-a amplasat la Muzeul de Arta un grup de zombi.Locul lor e la un Memorial ,nu in mijlocul Constantei. Ti se ridica parul in cap cind treci pe acolo. cine aproba amplasamentele?